Câteva gânduri despre Prima Viziune EGW

EGW „Experiențe și Viziuni” ed.Viață și Sănătate 2002, p.38

   „În timp ce mă rugam la altarul familial, Duhul Sfânt a venit asupra mea și părea că mă înalț din ce în ce mai sus, mult deasupra acestei lumi întunecate.”

    Profetul descrie în cuvintele lui ce a simțit când a intrat în viziune, i se părea că se ridică deasupra acestei lumi întunecate. Probabil așa ar descrie un cosmonaut de astăzi călătoria spre Stația Spațială Internațională pe deasupra părții umbrite a planetei Pământ. Dar noi putem interpreta și simbolic aceste cuvinte, anume că mintea Profetului a fost ridicată de la problemele și josnicia acestei lumi, la strălucirea și perfecțiunea lumii viitoare.

    „M-am întors să mă uit după poporul advent în lume, dar nu i-am putut găsi, când un glas mi-a spus: „Privește din nou și uită-te puțin mai sus”. Apoi mi-am ridicat privirile și am văzut o cărare dreaptă și îngustă care se înălța deasupra lumii.

    În viziune EGW și-a întors privirile spre locul de unde se ridicase, ca să vadă unde este poporul advent. De aici devine evident că scopul lui Dumnezeu nu este de a localiza fizic, literal, poziția geografică a poporului advent, ci poziția lor spirituală, anume mentalitatea și concepția lor despre Marea Controversă. Expresiile „sus” și „jos” cred că vor să exprime nu locația literală, fizică în spațiu, cât poziția spirituală față de concepțiile cerești, față de gândirea lui Dumnezeu, de „mai aproape” sau „mai departe” de gândul lui Hristos. EGW a văzut în viziune deasupra lumii o cărare corectă și îngustă. Traducătorii EGW au preferat sensul „dreaptă” al cuvântului englez „straight”, dar acesta mai poate fi tradus cu „direct, sincer, heterosexual, corect, normal”. Ne este familiară expresia „îngustă este calea”, comparativ cu „lată este calea care duce la pierzare”, din Mat.7.13-14. Poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie pe calea cea corectă și îngustă, iar lumea pe calea cea incorectă dar largă, la mare diferență de atitudine spirituală, de mentalitate, de concepții. Interesant că EGW era „mult deasupra acestei lumi”, în timp ce vocea i-a spus să caute poporul advent doar „puțin mai sus” decât lumea, ca și concepție. Puțin mai înainte în cartea citată, tot în capitolul „Prima mea viziune”, EGW spune că „Am încercat să aduc înapoi un raport bun și câțiva struguri din Canaanul ceresc, pentru care mulți m-ar omorî cu pietre.” La sfârșitul acestui capitol, tot EGW spune „După scurt timp, s-a spus peste tot că viziunile erau rezultatul mesmerismului și mulți adventiști au fost gata să creadă și să transmită mai departe aceste păreri.” și „Dacă aveam o viziune în adunare, mulți spuneau că era un entuziasm nefiresc și că cineva mă hipnotizase.” și „Toate aceste lucruri au apăsat greu asupra spiritului meu și, în confuzia creată, eram uneori ispitită să mă îndoiesc de propria-mi experiență.”

    „Poporul advent călătorea pe această cărare către cetatea care se afla la celălalt capăt al drumului.”

    Era tot poporul advent din acel timp localizat într-un singur punct geografic, pe o anumită potecă fizică pe un munte anume din acel punct geografic, cum ar sugera interpretarea literală a viziunii ? Sau poporul advent din viitor ? Adică noi în prezent ? Clar că nu am fost, și nu suntem adunați fizic, literal, toți adventiștii pe un pod aerian îngust prin atmosferă, mergând spre o cetate fizică undeva în Spațiu la câțiva ani lumină de Pământ în direcția constelației Orion ! În interpretarea simbolică, acceptabilă unei minți raționale, cărarea aceasta spre Noul Ierusalim simbolizează o călătorie spirituală în timp, o schimbare în timp a concepțiilor, a mentalității, a înțelegerii. Deci cetatea care este la capătul acestei căi, Noul Ierusalim, ținta călătoriei poporului advent, eu cred că simbolizează pe cei 144.000 făcuți părtași de natură divină toți odată la sfârșitul Zilei Ispășirii pentru cei vii Lev.16.30, Zah.3.9, Mal.3, Apoi.19, GC490, DA161, MH180, COL307. Poporul advent era puțin mai sus decât lumea pentru că acceptaseră că Isus va termina ispășirea în viitor pentru ei ca Mare Preot în Sfânta Sfintelor, în timp ce lumea știe, pentru că așa le-au spus creștinii de 2000 de ani, că Isus a făcut ispășirea pentru credincioși la trecut ca Jertfă de Ispășire afară din Ierusalimul fizic din Palestina.

    „Ei au avut o lumină puternică, pusă la începutul cărării, în spatele lor, despre care un înger mi-a spus că este strigătul de la miezul nopții.”

    „Pentru că mirele zăbovea, toate au ațipit și au adormit. La miezul nopții s-a auzit o strigare: Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare ! Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat și și-au pregătit candelele”. (Mat.25.5-7). În vara anului 1844, adică la mijlocul timpului dintre data fixată pentru prima dată, pentru sfârșitul celor 2300 zile și toamna aceluiași an, timp hotărât ulterior ca împlinire a perioadei, solia a fost vestită chiar cu cuvintele Scripturii: Iată, mirele vine !”. (EGW „Tragedia Veacurilor” ed.AZS 1981, p.365)

    Corelând cele două explicații EGW, vedem mai clar sensul figurat al viziunii referitoare la „cărarea îngustă deasupra lumii”, „strigătul de la miezul nopții” „lumină puternică, pusă la începutul cărării, în spatele lor”, se referă în mod figurat la timp, „în vara anului 1844”, atunci consideră îngerul că începe călătoria spirituală a poporului advent. „În spate”, la figurat simbolizează „în trecut”, față de momentul când viziunea a fost dată lui EGW, în decembrie 1844, vara anului 1844 este timp trecut.

    „Această lumină strălucea pe toată cărarea și îi ajuta să vadă pe unde merg, ca să nu se poticnească.”

    Aici se confirmă iarăși interpretarea figurată a viziunii, folosind simbolistica lumină puternică = strigătul de la miezul nopții. Vestirea poporului advent din vara 1844 că Nunta Mielului este iminentă, va continua să lumineze înțelegerea adventiștilor pe calea spirituală până la maturizarea deplină a celor 144.000. În această lumină li se recomandă adventiștilor să rămână, ca să nu întârzie încheierea Mării Controverse.

    „Dacă își țineau ochii fixați asupra lui Isus, care era exact în fața lor, călăuzind-i către cetate, erau în siguranță.”

    Simbolic, „ochii fixați asupra lui Isus”, cred că înseamnă a-L urma prin credință pe Isus în lucrarea Lui de Ispășire pe care o desfășoară în Sfânta Sfintelor din Ceruri. Adventiștii de astăzi practic au părăsit această înțelegere a Sanctuarului din Ceruri, ca să fie în siguranță în această lume, dar nu mai sunt în siguranță în ceea ce privește încheierea Marii Controverse, ajungerea la plinătatea lui Hristos a celor 144.000.

    „Curând însă, unii au obosit și au spus că cetatea era departe și că se așteptaseră ca la acea dată să fi intrat în ea. Apoi Isus îi încuraja ridicând brațul Său glorios drept, iar de la acest braț a ieșit o lumină care a cuprins grupul advent și ei au strigat „Aleluia!” Alții au tăgăduit cu nechibzuință lumina din spatele lor și au zis că nu Dumnezeu îi condusese până acolo. Lumina din spatele lor s-a stins, lăsându-le picioarele într-un întuneric desăvârșit, iar ei s-au poticnit și au pierdut din vedere ținta și pe Isus, căzând de pe cărare în lumea rea și întunecată de dedesubt.” 

    Întotdeauna credincioșii vor avea îndoieli, simbolizate prin „oboseală”. Isus este Cel care trimite poporului advent lumină crescândă, adițională, care are semnificație și încurajare numai pentru ei, care-i cuprinde iubitor așa cum își cuprinde în brațe mama copiii. Adventiștii care resping această lumină crescândă trimisă de Isus din Sfânta Sfintelor, ajung la concluzii care-i duc tot mai departe de ținta călătoriei poporului advent, Noul Ierusalim, când din punct de vedere al îngerilor din cer sunt „într-un întuneric desăvârșit”, iar din punct de vedere moral și comportamental ajung la fel ca cei din lume, lucru care se vede cu ochiul liber în viețile adventiștilor de astăzi.

    „La scurtă vreme, am auzit vocea lui Dumnezeu, asemenea unor ape multe, care ne-a spus ziua și ceasul venirii lui Isus. Sfinții care erau în viață, 144.000 la număr, au cunoscut și au deslușit glasul, dar cei răi au crezut că este un tunet și un cutremur.”

    „Era tot atât de imposibil pentru ei să ajungă din nou pe cale din nou și să meargă către Cetate, ca și pentru lumea nelegiuită care L-a respins pe Dumnezeu. Ei au căzut de-a lungul drumului pe cale unul după altul, până când am auzit vocea lui Dumnezeu...” așa începea paragraful acesta până în iulie 1851, când editorii adventiști l-au înlocuit cu „La scurtă vreme, am auzit vocea lui Dumnezeu...” atunci când au publicat „Experiența Creștină și Viziuni” EGW. Probabil îi deranja acest „unul după altul au căzut de pe cale”, de aceea l-au eliminat, la fel cum au făcut mai întâi în 1846 cu a doua parte a acestei Prime Viziuni, când EGW scria că a văzut cum „unul după altul s-au întors la tronul din Sfânta, unde imediat primeau influența nesfântă a lui Satana”. Influența nesfântă a lui Satana a făcut și face ca adventiștii „unul după altul” să vadă calea largă a lumii ca fiind acceptabilă și bună, iar calea cea îngustă care merge către Nunta Mielului s-o vadă ca fiind extremistă, fanatică și greșită, „lumină falsă”. Acest proces continuă cu toți adventiștii, până când absolut toți adventiștii ori au rămas pe calea care duce la Nunta Mielului, ori au trecut de partea lumii considerându-i eretici pe cei care acceptă Invitația la Nunta Mielului, unirea dintre uman și divin toți odată, când Isus face ispășirea pentru cei 144.000 în Ziua Ispășirii pentru cei vii Lev.16.30, Zah.3.9, Mal.3, Apoc.19, GC490, DA161, COL307, MH180. Cei 144.000, cunoscând Caracterul non-violent al Tatălui, natura criminală a Păcatului și adevăratele puncte de dispută din Marea Controversă, vor înțelege atunci corect ziua și ceasul venirii lui Isus, pe când toți oamenii despărțiți de natura divină vor crede că „Dumnezeu aduce tunete și cutremur asupra celor care nu-L iubesc, nu se tem de El și nu păzesc poruncile Lui, ca să-i facă să se pocăiască”

    „Când Dumnezeu a rostit timpul, a turnat asupra noastră Duhul Sfânt, iar fețele noastre s-au luminat și au început să strălucească de slava lui Dumnezeu, precum fața lui Moise când a coborât de pe Muntele Sinai. Cei 144.000 erau toți sigilați și perfect uniți. Pe frunțile lor scria: Dumnezeu, Noul Ierusalim, și mai era o stea strălucitoare în care era scris Numele cel nou al lui Isus.”

    Când se va termina ispășirea cu cei vii, 144.000 la număr, aceștia vor fi plini de Duhul Sfânt, fețele lor vor străluci ca fața lui Moise când a coborât de Muntele Sinai. Atunci se va termina Timpul de Har pentru adventiști, ei și-au sigilat alegerea când se va da Decretul Duminical. Numai pe frunțile celor 144.000 va scrie astfel ca toți oamenii și tot Universul să vadă: „Dumnezeu nu ucide”, „Noul Ierusalim este Mireasa lui Hristos, cei 144.000 făcuți părtași de natură divină toți odată în Ziua Ispășirii pentru cei vii” și Numele cel nou al lui Isus care este „Om părtaș de natură divină, Moștenitorul Celei de-a Doua Persoane a Divinității, Întâiul Om născut din femeie păcătoasă care a trăit fără păcat în lumea întunecată de nelegiuire”. Și oriunde merg pe Pământ în această stare, ei dau astfel Marea Strigare, toți ne-adventiștii sunt invitați ca oaspeți la Nunta Mielului, și Marea Gloată care va accepta Invitația la Nunta Mielului vor fi făcuți și ei părtași de natură divină la fel ca cei 144.000. Timpul de Har pentru ne-adventiști se va termina când se va da Decretul de Moarte. Atunci va începe Timpul Strâmtorării, care cei 144.000 vor ști când se va termina, și vor vedea pe cei din Sinagoga lui Satana care au supraviețuit Plăgilor îngenuncheați la picioarele lor, după ce săbiile ridicate de nelegiuiți să-i ucidă se vor transforma în paie neputincioase. 

    Este încă Timp de Har pentru adventiști, Totul este gata, poftiți la Nuntă !

Ce a declanșat Potopul ?

(traducere articol Walter Brown „What Triggered the Flood ?” https://www.creationscience.com/onlinebook/FAQ22.html )

    La sfârșitul săptămânii Creațiunii, tot ceea ce a creat Dumnezeu „erau foarte bune” (Gen.1.31), deci Potopul nu era inevitabil atunci. (Este evident că Dumnezeu nu a creat Pământul ca o „bombă cu ceas” - ceva rău) Nici universul nu a fost creat cu comete ucigașe, meteoriți și asteroizi, care se îndreaptă spre Pământ. Prezența lor la sfârșitul săptămânii Creațiunii nu ar fi fost „foarte bună”.

    După cum am prezentat în capitolele precedente ale cărții mele („In the Beginning” - Walter Brown), cele mai multe dezastre naturale de astăzi sunt consecințe ale Potopului : erupțiile vulcanice, cutremurele, tsunami, trăsnetele, furtunile (tornade, uragane etc), inundațiile, secetele, alunecările de teren, exploziile cometelor, asteroizilor și meteoriților. (la pag.301-307 explică cum cometele, asteroizii și meteoriții sunt consecințe ale Potopului.) Chiar și descompunerea radioactivă, alt rezultat al Potopului, a cauzat mutații genetice și degradarea mai rapidă a celulelor din organismele vii. (la pag.379-433 explică originea radioactivității terestre.) 

    Mărimea răutății omului (Gen.6.5-6) l-a determinat pe Dumnezeu să distrugă Pământul prin Potop. Poate nu vom ști niciodată cu certitudine ce fenomene fizice au inițiat Potopul, dar Biblia ne dă indicii interesante și îngustează posibilitățile. (Walter Brown crede că „Dumnezeu a provocat Potopul, așa cum scrie în Biblie”, la fel ca și creștinismul popular de astăzi, care nu a auzit despre Caracterul non-violent al lui Dumnezeu, descoperit de Isus din Nazaret, în Marea Controversă dintre Hristos și Satana, în lumina crescândă a Soliei Îngerului al Treilea din Apoc.14, n.trad.)

    Teoria Hidroplăcilor, rezumată la pag.111-151, arată cum un Potop pe tot Pământul corespunde în toate detaliile Potopului din Geneza, explică ușor 25 caracteristici altfel misterioase ale Pământului și ale sistemului solar. Această teorie postulează că un strat de apă era sub crusta terestră înainte de Potop. Biblia spune că Pământul nou creat avea multă apă în subteran. (vezi pag.501)

Figura 5: Apare Uscatul. Gen.1 ne spune că la sfârșitul Primei Zile a Creației, Ziua 1-a, apa acoperea întregul Pământ. În Ziua a 2-a Dumnezeu a creat „raqia” (întindere, în limba română, n.trad.) care a despărțit distinct (ebraică „badal”) apa liberă deasupra (ebraică „mayim”) de apa arestată dedesubt. În Ziua a 3-a, uscatul a ieșit deasupra apei de suprafață, ca pregătire pentru crearea plantelor, animalelor și a oamenilor. (Grosimea apei este exagerată pentru a ilustra evenimentele Zilelor a 2-a și a 3-a. Dimensiunile sunt estimative)

Ordinea este importantă. Dacă Soarele și Luna, create în Ziua a 4-a, ar fi existat înaintea formării temeliilor, gravitația puternică a Soarelui și Lunii ar fi deformat și posibil distrus scoarța terestră instabilă. Temeliile - fundațiile Pământului - mențin stabilitatea scoarței terestre.

Înțelegerea că o mare cantitate de apă era înainte de Potop sub scoarța terestră, așa cum Biblia declară în diferite locuri, este esențială înțelegerii Potopului. (vezi pag. 501.) Eșecului nostru de a înțelege evenimentele majore ale Potopului a condus la credința greșită că evoluția s-a petrecut în miliarde de ani.

 Pentru a acoperi cantitatea actuală de apă la suprafața Pământului, apa din cămările subterane trebuia să fie circa 1,6 km adâncime. Mai mult, o cantitate necunoscută de apă adițională trebuia să fie în cămările subterane pentru a justifica gheața din comete, asteroizi, obiecte trans-Neptuniene (obiecte TNO), și de pe sateliții din sistemul solar. (Pentru detalii, vezi pag. 594.)

    Mișcare Granit. Mai întâi, vizualizează o trăsătură importantă a Pământului nou creat. Imaginează-ți întreaga suprafață terestră acoperită de un sandwich cu un strat orizontal de granit (50-100 km grosime, care va deveni scoarța terestră), care avea deasupra și dedesubt câte un strat de apă. Fiecare din cele două straturi de apă avea circa 1,6 km grosime. Apa liberă de deasupra stratului de granit avea să devină apa de suprafață a Pământului; apa arestată de dedesubt este apa subterană care a inundat Pământul în timpul Potopului. Dacă stratul de granit era perfect uniform în grosime și densitate, totul era în echilibru.

    Temeliile. Fără îndoială, existau variații în grosimea granitului, și a densității, astfel încât părțile mai grele ale crustei terestre s-au curbat în jos, ca o grindă supraîncărcată, determinând apa de suprafață să curgă în depresiunile formate deasupra crustei. Această greutate suplimentara a adâncit fiecare depresiune, astfel că mai multă apă s-a scurs în depresiunile în creștere, adâncindu-le și mai mult. Până când scoarța a atins fundul adâncului în mai multe locuri. Vom denumi aceste zone de contact temelii. (vezi fig.5 de mai sus.)

    Granitul care se curba în jos era de asemenea extrudat din partea de jos a scoarței terestre prin apa subterană, formând protruziuni - alte temelii - care presau pe fundul adâncului. Aceasta din cauză că presiunea la baza  scoarței terestre din granit, din porțiunile mai groase și mai dense de acolo, depășea presiunea apei subterane care împingea în sus. În locurile unde diferența de presiune depășea rezistența la forfecare a granitului, granitul „curgea” în jos, deformând-se ca plastilina. Teste de compresiune pe cilindri de granit la forțe foarte mari axiale, arată că cilindrii de granit se deformează ca plastilina. (vezi „Solide Puternic Comprimate”, la pag. 608.)

    Protruziunile crescute în jos, pe care le vom denumi temelii, creșteau ca și curgerea în jos dintr-o lampă cu lavă, doar că granitul, un solid, nu un lichid, are rezistență internă datorită legăturilor atomice. Cu cât erau mai adânci curburile, cu atât devenea mai mare diferența de presiune, astfel că granitul „curgea” și mai jos până când toate temeliile presau pe fundul adâncului. Temeliile care suportau o greutate excesivă se îngroșau și penetrau puțin fundul adâncului, formând ceea ce vom numi „alveole”.

    Dacă cineva comprimă un balon cu apă în câteva locuri, se va umfla în alte locuri. Similar, pe măsură ce granitul se curba în jos, volumul constant de apă subterană forța porțiunile mai subțiri și mai puțin dense ale scoarței să se curbeze în sus, formând munții dinainte de Potop menționați în Gen.7.19.

    Ziua a 2-a. În Ziua a 2-a a săptămânii Creațiunii, acest aranjament „sandwich” acoperea Pământul ca trei foi exterioare ale unei cepe. Apa acoperea tot Pământul. În orele următoare, porțiunile mai groase și mai dense ale scoarței terestre s-au scufundat, iar porțiunile mai subțiri și mai ușoare ale scoarței au ieșit deasupra suprafeței apei și au devenit uscatul. Gen.1.9-10 descrie aceasta când, în Ziua a 3-a, apele acopereau tot Pământul. Atunci, „Dumnezeu a zis: Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, și să se arate uscatul ! Și așa a fost. Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape  a numit-o mări.” (pag.518-526 explică mai departe această interpretare a Zilei a 2-a.)

    Gen.1.9 spune că Dumnezeu a adunat apele de dedesubtul cerului într-un singur loc (adică un singur ocean mare). De ce atunci, în versetul următor, Dumnezeu numește apele adunate „mări” - plural ? Răspuns: Mai multe mări erau compartimentate sub scoarța terestră - separate de temelii. Dicționarul Biblic explică:

„Mări” acoperă mai mult decât apele de deasupra suprafeței Pământului; include de asemenea (presupusele) ape subterane pe care Pământul se credea că stă... și oceanul circumfluent, pe care stăteau temeliile firmamentului.

     Psalm.24.2a declară explicit că Dumnezeu „a întemeiat (Pământul) pe mări.”

    Interesant, în Ziua a 2-a a fost singura zi a Creației în care Biblia nu spune expres că Dumnezeu a văzut că lucrarea zilei a fost „bună”. Desigur, nimic rău nu a fost făcut în Ziua a 2-a, deoarece la sfârșitul săptămânii Creațiunii, Dumnezeu a văzut că tot ceea ce făcuse era „foarte bun.” Evident, activitatea Zilei a 2-a - crearea scoarței terestre (raqia în ebraică, întinderea în română) cu apă lichidă deasupra și dedesubtul ei, curbarea în sus a continentelor, și întemeierea scoarței terestre pe fundația ei - nu a fost completă până în Ziua a 3-a. (trad este de acord cu descrierea structurii geologice și a ordinii în care a fost creată, dar nu este de acord cu interpretarea neobișnuită a autorului a versetelor Gen.1.6-7, cum că termenul ebraic „raqia„, termenul românesc „întinderea”, s-ar referi la scoarța terestră, care separa între apele de suprafață și între apele subterane. Trad crede că termenul „raqia” se referă la Cer, așa cum spune Gen.1.8, care separa între apele de jos ale mărilor terestre și între apele de sus ale Mării de Cristal.)

    Acum să vedem de ce. În Ziua a 2-a, după ce scoarța terestră a fost creată cu apă lichidă deasupra și dedesubt, scoarța trebuia să se deformeze. Porțiunile mai grele s-au încovoiat și au comprimat în partea de jos temeliile; porțiunile mai ușoare au ieșit afară din apă. În Ziua a 3-a (după întemeierea structurii temeliilor - fundațiile Pământului), Dumnezeu declară în Gen.1.10 că „lucrul acesta era bun”. Mai târziu, în Ziua a 3-a, după ce Dumnezeu a creat vegetația, El face o declarație similară. Deci Ziua a 3-a este singura zi a Creației în care Dumnezeu face două declarații „lucrul acesta era bun”.

    Psalm.104.3, descriind Ziua a 2-a, declară (cu interpretarea autorului între paranteze),

Îngerul Domnului văzut ca Satana (Vrăjmaș)

   Num.22.22 HEBA Fața lui Dumnezeu s-a întristat pentru că el (Balaam) a plecat. Și a trimis pe Îngerul Domnului în calea lui ca Satana (vrăjmaș) al lui (Balaam). Și el (Balaam) era călare pe măgăriță și (cei) doi slujitori ai lui erau cu el. 

   La fel ca și Balaam, Îngerul Laodiceea îl vede pe Martorul Credincios ca Satana (Vrăjmaș în ebraică H7854) al lui. Îngerul Laodiceea merge pe aceeași cale care merge la pierzare înaintea Domnului, la fel ca și Balaam. 

   La fel ca și Balaam, Îngerul Laodiceea crede că Martorul credincios este Satana (Vrăjmaș în ebraică H7854), pentru că „Balaam era ORB față de încercările Cerului și nu recunoștea că Dumnezeu îi închidea calea.” PP442

   „Omul care se lăudase că este om al lui Dumnezeu, care spunea despre el că „vede” și că „este bogat și nu duce lipsă de înțelepciune”, era atât de ORBIT de lăcomie și de patima îmbogățirii, încât nu era în stare să-L VADĂ pe Îngerul Domnului, care, în schimb era văzut de un animal. „Mintea lor necredincioasă a ORBIT-O dumnezeul veacului acestuia (Satana)” (2Cor.4.4) Cât de mulți cei ORBIȚI în felul acesta ! Ei aleargă pe căi oprite, călcând în picioare Legea lui Dumnezeu (Scopul lui Dumnezeu din veacuri veșnice DA161) și NU POT SĂ VADĂ că Dumnezeu și îngerii le stau împotrivă. Ca și Balaam, ei se mânie pe aceia care vor să-i ferească de cădere. PP443

   

IGIENA ȘI FIZIOLOGIA COLONULUI, J.H.Kellog, Battle Creek 1917

    Printre cauzele care pot împiedica pregătirea colonului pentru actul defecării prin acumularea conținutului în colonul sigmoid, sunt următoarele:

    1.    Volum insuficient al conținutului intestinal. Dacă volumul conținutului intestinal este prea mic ca să dilate colonul sigmoid, nu va fi stimulat peristaltismul colonului. Această condiție apare de obicei când postim sau din folosirea unei diete concentrate. O dietă compusă în principal din alimente de origine animală, adică pește, vită, porc, pasăre, ouă și lactate, este întotdeauna o dietă concentrată, deoarece aceste alimente sunt aproape în întregime digerate și absorbite și nu lasă nici un reziduu.

De ce are loc Încălzirea Globală ? Există Rezolvare de Bun-Simț ?

(traducere din engleză a articolulului lui Walter Brown http://www.creationscience.com/onlinebook/FAQ222.html)

   Încălzirea Globală - subiect economic, politic și ecologic încărcat afectiv, este foarte serios. Din păcate, mulți dintre cei mai vocali de ambele părți ale controversei nu înțeleg toate procesele fizice care determină Încălzirea Globală. Ca urmare, ei nu au o soluție ecologică sigură a problemei. Îi poți identifica pe acești indivizi punându-le această întrebare simplă : „Ce caracteristică atomică face un gaz gaz cu efect de seră ?”

   Auzim adesea că oamenii ridică temperatura globală producând prea mult dioxid de carbon (CO2), un gaz cu efect de seră. Acesta este numai o parte a problemei. Și alți factori sunt implicați. Creșterea CO2 atmosferic a început recent - la începutul Revoluției Industriale (circa 1750), dar Încălzirea Globală a început mii de ani mai devreme - la sfârșitul Glaciațiunii. Deci CO2 produs de om nu este singura cauză a Încălzirii Globale. Surprinzător, vaporii de apă din atmosferă sunt un gaz cu efect de seră mult mai potent și abundent decât CO2. Cantitatea de vapori de apă, efectul lor de încălzire, și capacitatea atmosferei de a înmagazina mai mult vaporii de apă, toate cresc odată cu creșterea temperaturii. Acest fenomen produce mai mulți vapori de apă, încălzire, mai mulți vapori de apă etc, la infinit. Acesta este prima din cele șase bucle de retur amplificatoare. Fiecare, de una singură, contribuie la Încălzirea Globală, dar combinația tuturor celor șase bucle acționând simultan este o problemă pe care puțini o înțeleg, făcând Încălzirea Globală aproape de neoprit - dar nu chiar. Curând vei vedea și celelalte cinci bucle de retur amplificatoare. 

Ce este bucla de retur Amplificatoare ?

Cu toții am auzit într-o sală țiuitul puternic al instalației de sunet prost reglată, numit „microfonie”. Acesta este un exemplu banal de buclă de retur amplificatoare. Se întâmplă când un microfon amplifică vocea unei persoane sau al unui ciocănit ușor în microfon. Când sunetul care vine de la difuzoarele boxelor sălii, o parte din el este captat de microfon și amplificat și mai mult. Procesul se repetă în buclă de sute de ori pe secundă, sunetul devenind tot mai puternic cu fiecare ciclu - devenind repede un țiuit puternic.

În loc ca ieșirea amplificatorului să fie sunetul, poate fi creșterea temperaturii. Astăzi Pământul are șase bucle de retur amplificatoare care ridică în mod constant temperaturile atmosferei Pământului și a apelor de suprafață. Odată ce majoritatea guvernelor înțeleg aceasta și acționează, temperatura Pământului se va stabiliza la un nivel sigur. Menținerea vieții pe planeta noastră depinde de aceasta.

   Dacă nu este inversată, Încălzirea Globală va deregla economiile lumii, va crește nivelul mării, și va produce fenomene meteo extreme (tornade, uragane, incendii și inundații). Țările sărace vor suferi cel mai mult. Vor fi tot mai mulți refugiați care vor trece ilegal granițele internaționale. Mii de cercetători cu soluții contradictorii ale problemei și adesea periculoase se luptă între ei pentru finanțare.

   De aceea, înainte de a cheltui trilioane de dolari încercând să oprim Încălzirea Globală, trebuie ca toate cauzele ei să fie bine înțelese.

   Temperatura Pământului fluctuează. Totuși, tendința periculoasă de încălzire, observată de-a lungul secolelor, va continua, din cauză că toate cele șase bucle de retur amplificatoare acționează simultan și se amplifică reciproc.

   Ca să înțelegi a doua buclă de retur amplificatoare,  trebuie să înțelegi mai întâi de ce Pământul are atâta gheață - 20.000.000 de kilometri cubi, din care 88% este în Antarctica și 10% în Groenlanda. Dacă toată această gheață se topește, nivelul mării va crește cu cel puțin 60 metri cu rezultate dezastruoase. Doar o creștere cu 10 metri a nivelului mării va reloca 10% din populația lumii și va scufunda New Orleans, New York, Londra, mare parte din Florida, și insulele mici. Părți mari din coasta de est a Americii de Nord, Nordul Europei, Bangladeș, Siberia și China, vor fi de asemenea inundate. O creștere de 60 metri a nivelului mării va reloca 20% din populația lumii.

   Potopul Global a produs condițiile unice care pentru peste un secol au determinat Glaciațiunea : continente reci și oceane calde. (vezi pag 111-157 carte W.Brown „La Început”; linkurile nu funcționează -n.trad) Ciocnirea Hidroplăcilor la sfârșitul Potopului au îngroșat și încrețit continentele și au ridicat principalele lanțuri muntoase de astăzi de pe Pământ, făcând continentele temporar mai înalte decât astăzi și, în consecință mai reci decât sunt astăzi. De asemenea, după Potop, oceanele erau mai calde decât sunt astăzi, în principal din cauza magmei care a erupt pe fundul Oceanului Pacific. Chiar și astăzi, apă supercritică extrem de fierbinte care țâșnește pe fundul oceanului încălzește oceanele. (vezi figura 56 pag 125; linkurile nu funcționează -n.trad) Oceanele calde au produs evaporare intensă și precipitații, care pe continentele înalte și reci au rezultat în ninsori extrem de abundente care au constituit ghețari. Acoperirea noroasă masivă, praful și aerosolii întunecați produse de erupțiile vulcanice, de asemenea consecințele Potopului, au răcit mai mult continentele.

   Diferențele mari de temperatură între continentele reci și oceanele calde au generat sisteme vânturi puternice care au transportat rapid aerul umed în sus, iar deasupra continentelor unde apa s-a răcit, a condensat, și a căzut ca ninsoare. Fiecare avans al Glaciațiunii iarna era urmat de retragere al Glaciațiunii vara. Aceste cicluri anuale au lăsat urme pe care unii le interpretează greșit ca Glaciațiuni multiple (4-30 Glaciațiuni, în funcție de locație).

   Pentru câteva secole după Potop, oceanele s-au răcit treptat și continentele cu munții lor, care s-au îngroșat în timpul Comprimării Hidroplăcilor, s-au afundat treptat în mantaua de sub ei. Aceste două fenomene au redus în mod constant ninsorile extrem de abundente către valorile de astăzi. Astfel grosimea gheții a atins punctul culminant. Apoi cu micșorarea suprafeței acoperite cu gheață, mai puțin din radiația solară a fost reflectat înapoi în spațiu de crusta de gheață. Ca urmare Soarele a încălzit tot mai mult Pământul și a topit tot mai multă gheață - a doua buclă amplificatoare care va continua doar dacă guvernele nu iau măsuri să inverseze cât se poate de multe posibil dintre buclele amplificatoare.

   O altă consecință a topirii gheții de pe Pământ este creșterea nivelului mării, care deplasează masă către ecuator, crescând puțin momentul de inerție al Pământului și încetinind viteza de rotație a Pământului, astfel zilele și nopțile sunt tot mai scurte în lungime. (Acesta este unul dintre motivele pentru care ceasurile de pe Pământ sunt oprite periodic pentru o secundă ca să fie ajunse din urmă de rotația Pământului.) De aceea, zilele mai lungi devin puțin mai calde, și nopțile mai lungi devin puțin mai reci. Efectul net al acestora este mai multă gheață topită și Încălzire Globală - a treia buclă amplificatoare. 

   Aceia care pretind că omul este singura cauză a Încălzirii Globale nu pot răspunde la întrebarea critică : De ce a avut în trecut Pământul atât de multă gheață ? Fără Potopul Universal explicațiile Glaciațiunilor au probleme științifice fatale - ceva ce majoritatea savanților înțeleg. De la apogeul Glaciațiunii topirea gheții a crescut nivelul mării cu cea 120 m; nu omul a cauzat acea creștere. Fără schimbări majore, nivelul mării va crește cu cel puțin 25 centimetri în următorii 100 ani și aproape 65 metri în următoarele câteva mii de ani. Această creștere va fi în curând vizibilă tuturor.

   Da, CO2 atmosferic crește, dar mare parte a creșterii este datorată încălzirii oceanelor, care apoi eliberează puțin din vastele lor cantități de CO2 dizolvat. Aceasta, în schimb, accelerează încălzirea - a patra buclă acceleratoare. (Oceanele conțin de 50 de ori mai mult CO2 dizolvat decât atmosfera !) Spus simplu, CO2 accelerează încălzirea oceanelor, care eliberează mai mult din CO2 dizolvat în ele încălzind atmosfera și oceanele și mai mult.

   Incendiile de pădure produc CO2 direct și încălzesc atmosfera, care apoi face incendiile de pădure mult mai probabile - a cincea buclă acceleratoare. Pe măsură ce Pământul se încălzește, descompunerea materialului organic din sol crește, și eliberează mai mult CO2 - a șasea buclă acceleratoare.

   Ce Se Poate face ? Dacă Pământul poate începe să se răcească, toate cele șase bucle acceleratoare și Încălzirea Globală se vor inversa. Unii propun geoingineria : intervenții masive, deliberate în sistemele naturale ale Pământului ca să contracareze Încălzirea Globală. Aceste scheme probabil vor polua biosfera și riscă alte consecințe neintenționate.

Figura 246. Hartă Veche care arată că Zăpada Antarctică s-a acumulat recent. În 1929, această hartă senzațională a fost descoperită într-un vechi palat din Constantinopol (Istanbul), Turcia. Harta, desenată pe piele de gazelă, a fost semnată în 1513 de Amiralul Turc Piri Reis. Amiralul a scris pe hartă că se baza pe 20 hărți mai vechi, unele datând din Secolul 4 îen și una folosită de Cristofor Columb. Harta lui Piri Reis arată, cu uimitoare precizie pentru Secolul 16, părți din Africa, Europa, Americile, și Antarctica. Surprinzător, detaliile arată că Piri Reis a avut o altă hartă mai veche care a fost desenată înainte ca zăpada să fie suficient de adâncă să acopere linia zimțată de coastă a Antarcticii. Falsul poate fi exclus, deoarece forma acelei linii de coastă acoperită de gheață a fost descoperită abia în 1949 prin tehnici seismice de scanare prin gheața groasă.

Oceanul Atlantic este desenat prin centrul hărții. (Neglijează simbolurile și focus pe conturul liniilor de coastă.) Observă în partea dreaptă sus a hărții Cornul Africii și Peninsula Iberică (Portugalia de astăzi și Spania). Pe urmă, localizează o America de Sud „slabă” în partea stângă jos a hărții. Deși unele proporții ale hărții sunt distorsionate și unele note marginale sunt greșite, formele continentelor menționate sunt inconfundabile. În final, sudul extrem al hărții este o parte a coastei Antarctice numite Teritoriul Reginei Maud. Astăzi, ghețarii se extind mult dincolo de linia neregulată a coastei, pe care o ascund. Biblioteca Congresului SUA și alte biblioteci renumite posedă copii ale hărții lui Piri Reis.

Charles Hapgood a dat multe detalii ale hărții lui Piri Reis și alte hărți vechi  care arată o Antarctica relativ liberă de gheață : Oronteus Finaeus, 1531; Hadju Ahmed, 1559; și Mercator, 1569. Aceste hărți medievale, copiate 2-3 secole înainte de 1819 (când textul manualelor spune incorect că a fost descoperită Antarctica) se bazau probabil pe hărți și mai vechi. Toate aceste hărți medievale arată de asemenea un nivel al mării mai scăzut înainte de Glaciațiune. (Teoria Hidroplăcilor explică de ce Potopul a produs nivele scăzute ale mării și Glaciațiunile.) Hărțile furnizează informație adițională despre lanțurile muntoase, platourile, golfurile, insulele de coastă și fostele râuri din Antarctica - care astăzi sunt sub cca 1500 metri de gheață. Evident, calota de gheață a Antarcticii a crescut rapid și recent pe măsură ce oamenii au explorat Pământul. Calota de gheață nu s-a format, așa cum se învață în ultimul secol în școli, de-a lungul a milioane de ani sau înainte de pretinsa apariție prin evoluție a omului.

Lacuri Antarctice

Dovezi istorice, descrise în Figura 246, arată de asemenea că grosimea zăpezii în Antarctica a crescut recent și rapid. Pe măsură ce aceasta a crescut, suprafața lacului a înghețat, și zăpada depusă deasupra apei înghețate a acoperit și izolat apa de dedesubtul gheții de aerul înghețat al Antarcticii. Antarctica are aproape 400 asemenea lacuri acoperite de gheață și zăpadă.

Lacul Vostok, cel mai mare și adânc lac subglacial neînghețat, are volumul Lacului Michigan. ADN-ul recoltat de la 4 km adâncime de sub gheața Antarcticii - dar direct deasupra apei lichide a lacului - arată că mii de organisme diverse, care nu sunt native în Antarctica, au trăit cândva în acest lac. Majoritatea ADN-ului era de la bacterii, dar și de la forme mai complexe de viață.

Adevărată surpriză au fost secvențele ADN de la organisme mai mari cum ar fi scoicile și meduzele. Cele mai ciudate au fost secvențele genetice ale paraziților care acompaniază organismele mari acvatice : păstrăv curcubeu, bacterie intestinală, burete acvatic, bacterie intestinală de crab.

 Deoarece ADN-ul se degradează repede, deducem că mii de organisme trebuie să fi trăit recent în Lacul Vostok. Unele erau organisme foarte complexe, „scoici și meduze”. Astăzi ele nu pot trăi în Antarctica. (Stația de Cercetare de deasupra Lacului Vostok „deține recordul pentru cea mai scăzută temperatură sezonieră măsurată vreodată pe Pământ.”) Mai mult, Lacul Vostok este întunecat în permanență; fără fotosinteză, ce ar putea mânca aceste organisme ? Cum poate Antarctica să aibă unul sau, și mai surprinzător, aproape 400 lacuri subglaciale îngropate sub zăpadă și gheață - descoperire „absurdă” făcută în anii 1990 ?

La două întrebări de bază trebuie mai întâi găsit răspunsul :

1. Cum se pot forma 400 de lacuri în Antarctica ?
2. După mulți ani, cum de măcar unul din lacurile Antarctice a putut să rămână neînghețat ?

Potopul furnizează răspunsul evident la prima întrebare. Când apele Potopului au fost drenate în nou formatele bazine oceanice, fiecare bazin continental, inclusiv Antarctica, a fost lăsat plin de apă - unele cu apă caldă sărată - și cu scoici, meduze și hrana lor. De aceea, Antarctica avea lacuri imediat după Potop. De asemenea, deoarece Pământul s-a înclinat cu 34-57 grade în secolele după Potop, Antarctica era la o latitudine temperată imediat după Potop. (vezi „Înclinarea Pământului” la pag. 133)

Cei care

Ezechia, tânărul împărat pocăit al lui Israel

 

2 Cron 29.1 LXX Și Ezechia a început să domnească la douăzeci și cinci de ani și a domnit douăzeci și nouă de ani în Ierusalim. Numele mamei lui era ABBA, fiica lui Zaharia.

29.2 LXX Și a făcut ce este plăcut înaintea lui YHWH, după toate cele ce făcuse David, tatăl lui.

   Etalonul actual de comportament al religiilor Iudaică, Mahomedană și Creștină, inclusiv BAZȘ, pentru „ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu” este David, regele lui Iuda.

29.3 LXX Și a fost după ce a devenit împărat, în luna întâi, a deschis ușile Casei Domnului și a avut grijă de ele.

   În religiile Iudaică, Mahomedană, Creștină, inclusiv BAZȘ, „plăcut înaintea lui Dumnezeu ca David” înseamnă să aibă grijă de Construcția materială a Casei Domnului, a mobilierului și uneltelor ei, îmbrăcămintea preoților, instrumentele muzicale ale leviților și de Serviciile Ceremoniale religioase de la Templu, așa cum l-a învățat regele David pe urmașul lui la tron, prințul Solomon. 

29.4 LXX Și a adus preoții și leviții, și i-a adunat în partea de răsărit a Templului.

   Suntem în anul 725 îen, primul an de domnie al lui Ezechia. Ezechia avea 25 de ani când a preluat puterea civilă în Regatul Iuda. La porunca lui s-au supus primii preoții și leviții, autoritatea religioasă din Iuda. Adunarea lor a avut loc la intrarea în Templu, sub pridvorul lui Solomon.

29.5 LXX Și le-a spus: „Ascultați-mă leviți, acum să vă curățiți și să curățiți și Casa lui YHWH Dumnezeul părinților voștri, și să scoateți murdăria din cele sfinte.

   Ezechia, tânărul împărat pocăit al lui Iuda, recunoaște că înaintașii lui au murdărit Templul lui YHWH din Ierusalim, că YHWH este Curat și că Templul trebuie curățat și serviciile lui trebuie reinstituite.

29.6 LXX Căci s-au separat părinții noștri de Dumnezeu și au făcut ce este rău înaintea lui YHWH și L-au abandonat pe El și și-au întors fața de la Cortul lui YHWH și au dat ceafa.

   Evreii și Creștinii, inclusiv BAZȘ, nu privesc prin credință în Sfânta Sfintelor din Sanctuarul din  Ceruri, la lucrarea lui Isus Hristos ca Mare Preot în Marea Zi a Ispășirii, care a început la 22 octombrie 1844 cu cei morți în Hristos, la sfârșitul celor 2300 de zile din Dan.8.14. Nu-i interesează și nu știu despre Scopul lui Dumnezeu din veacuri veșnice de a locui în fiecare ființă creată DA161.

   Evreii nu cred, dar sunt miliarde de creștini care cred că Hristos este Soluția. Evreii zic „Nu vedem la voi creștinii nici o schimbare în bine. Sunteți la fel de răi , la fel de stricați, la fel cu armele supuneți alte popoare, ba chiar mai răi. Cu ce ne dovediți că voi ați moștenit făgăduințele lui Avraam prin Hristos ?” De ce nu au devenit creștinii „noua umanitate unită cu Dumnezeu prin părtășie de natură divină” ? 

   Cât timp nu se văd acești creștini părtași de natură divină, evreii au un motiv să se mențină în încăpățânarea lor că fac ce trebuie.

29.7 LXX Și au închis ușile Templului, au stins luminile, tămâie n-au tămâiat și arderi de tot n-au adus în Sfântul Dumnezeului lui Israel.

   Evreii și Creștinii, inclusiv BAZȘ, au renunțat la doctrina Sanctuarului. Au omorât, au scos la pensie sau i-au concediat pe predicatorii care vorbesc despre Adevărul Prezent. Nu și-au mai consumat timpul, energia, inteligența să înțeleagă natura Sfântului lui Dumnezeu, Hristos, Scopul lui Dumnezeu din veacuri veșnice DA161, ce așteaptă Dumnezeu de la ei.

   Acum, cu conflictul din Palestina, toate amvoanele, presa, TV, paginile web creștine vuiesc de „Evreii întorși în Palestina, al 3-lea Templu ridicat la Ierusalim, totul se sfârșește, vine Mesia ! Mesia n-are cum să vină, că n-are Templu, n-are Locuință ! Construiți Templul, și atunci o să vină !”

   Pentru că nici creștinii, inclusiv BAZȘ, n-au înțeles că „Dumnezeu nu locuiește în temple făcute de mâini omenești !”, și că Hristos a fost Templul lui Dumnezeu după căderea lui Adam. 

   Poporul nostru de astăzi, Marea Mișcare Adventă, merge pe același drum, și spune că avertizările din Apoc.3 nu o privesc pe ea. 

   „Voi veți fi făcuți primii părtași de natură divină, niște exemple pentru ceilalți. Și ceilalți oameni, dacă vor voi, vor fi făcuți exact ca voi !” Ezec.36.23

29.8 LXX Și a fost provocată mânia Domnului peste Iuda și peste Ierusalim, și a dat pe ei spre extaz, spre banalitate și spre zdrăngănele clopoței, așa cum vedeți cu ochii voștri.

   Satana și demonii manipulează pe Evrei, Creștini, inclusiv BAZS, să se alipească de doctrinele lor preferate, pe care le idolatrizează mai presus de orice încearcă Dumnezeu să le descopere, ca să-L provoace pe Dumnezeu să se mânie și să se răzbune violent pe cei care nu vor să înainteze în lumina crescândă a Adevărului Prezent. 

   Mânia, Răzbunarea și Nimicirea sunt contrare Caracterului lui Dumnezeu de Prizonier al Blândeții, Caracter descoperit și demonstrat înaintea oamenilor și a Universului de către Isus Hristos.

   Satana și demonii n-au reușit să-L facă pe Dumnezeu să-i nimicească pe Evrei, Creștini, inclusiv BAZS. Dar au reușit să le transmită acestora stări de extaz sentimental la Ceremoniile Muzicale oficiate în Adunările lor de Crăciun. Neamurile consideră mesajele acestora propagandă religioasă distractivă de Crăciun, iar Dumnezeu nu poate să-i recunoască drept poporul Lui pentru că ei cântă spiritual distractiv, ca niște Zdrăngănele Clopoței (Jingle Bells în engleză, în melodiile de Crăciun), pentru că Agape nu locuiește în inimile lor, pentru că nu sunt părtași de natură divină la fel ca Isus Hristos.

   Vorbitori savanți și muzicieni talentați, pricepuți în psihologia maselor, le oferă Laodiceenilor Divertisment științific, spiritual și muzical de calitate. Foarte puțini Laodiceeni văd că aceasta este Zdrănganeală Zdrăngănele Clopoței distractivă de Crăciun (Jingle Bells în engleză) care prelungește cu fiecare an Marea Controversă inutil. Foarte puțini Laodiceeni văd că Îngerul ticălos Laodiceea din Apocalipsa cap.3 preferă aceste zdrăngănele clopoței spirituale distractive încheierii Marii Controverse și eliberării lui Dumnezeu de sub acuzațiile pe care i le aduce Satana de peste 6.000 de ani.

Prima Epistolă a lui Ezechia către Evrei

2 Cron 30.1 LXX Și a trimis Ezechia soli în tot Israelul și Iuda, și lui Efraim și lui Manase, și le-a scris EPISTOLĂ ca să vină la Casa Domnului la Ierusalim să serbeze Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului lui Israel.

   Majoritatea Evreilor uitaseră de Sanctuar și de Eliberarea Divină din robia Egiptului, care  se comemorau cu ocazia Paștelui. Împăratul a scris în primul lui an de domnie PRIMA EPISTOLĂ A LUI EZECHIA CĂTRE EVREI, care a primit votul majorității liderilor din Comitetul Conferinței Generale a Bisericii să fie trimisă ca Invitație Oficială tuturor Evreilor să vină la Sanctuar în luna a doua să comemoreze cu toții Eliberarea Divină din Robia Egiptului. Ezechia înțelesese că „numai cu o floare nu se face primăvară”, că numai câțiva evrei câți veniseră la Sanctuar să comemoreze Eliberarea Divină de Paște în luna întâia nu era destul, trebuia ca tot poporul evreu să-și ia decizia în cunoștință de cauză ce face cu Invitația la Sanctuar, o acceptă sau o refuză.

   De menționat că EPISTOLA LUI EZECHIA CĂTRE EVREI nu face parte din Biblie, deși a fost redactată conform Rezoluției adoptate de către Comitetul Conferinței Generale a Bisericii din timpul acela. 

30.2 LXX Și au deliberat împăratul, liderii și toată Biserica din Ierusalim să serbeze Paștele în luna a doua,

30.3 LXX pentru că nu au putut serba Paștele la timp , deoarece preoții nu se sfințiseră în număr suficient și POPORUL NU SE ADUNASE LA SANCTUAR.

   În timpul împăratului Ahab evreii abandonaseră complet Sanctuarul. Ezechia, fiul lui Ahaz, a mobilizat preoții și leviții pentru restaurarea Sanctuarului și au făcut planuri pentru reluarea serbării Paștelui la Ierusalim, care era întreruptă de mult timp de către evrei. În luna întâi, atunci când era timpul stabilit de Legea Ceremonială pentru serbarea Paștelui, POPORUL NU SE ADUNASE LA SANCTUAR, așa cum se aștepta Ezechia după ce restaurase serviciile ceremoniale la Templul construit de Solomon în Ierusalim, doar câțiva preoți și laici evrei credincioși.

30.4 LXX A plăcut această hotărâre împăratului și Bisericii.

   Împăratul și evreii credincioși doreau ca TOȚI evreii să comemoreze din nou Eliberarea Divină din Robia Egiptului, prin serbarea ceremonială a Paștelui la Templul din Ierusalim. Ei au fost satisfăcuți că majoritatea liderilor Bisericii au adoptat propunerea lor să trimită o Invitație Oficială tuturor evreilor să vină la Ierusalim în luna următoare să serbeze Paștele. 

30.5 LXX Și au stabilit discursul care va fi proclamat din loc în loc în tot Israelul, de la BEER-Șeba până la Dan, ca să vină Evreii la Ierusalim să serbeze Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului lui Israel. Căci DE MULT TIMP NU ERA SERBAT PAȘTELE AȘA CUM ESTE SCRIS ÎN LEGEA LUI MOISE.

   Textul Invitației la Sanctuar, propus de Ezechia, a fost aprobat de Comitetul Conferinței Generale a Bisericii, pentru ca tot poporul lui Dumnezeu să fie invitat la Sanctuar pentru serbarea Paștelui în luna a doua. 

30.6 LXX Și au călătorit mesagerii cu PRIMA EPISTOLĂ A LUI EZECHIA CĂTRE EVREI și cu pecețile liderilor în tot Israelul și Iuda, după porunca împăratului, și au zis: „Copii ai lui Israel, întoarceți-vă la Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, și se va întoarce comportamentul cu cei care au supraviețuit în mâna împăratului Siriei.

   PRIMA EPISTOLĂ A LUI EZECHIA CĂTRE EVREI era autentificată pentru prezbiterii Bisericii din tot Israelul cu pecetea împăratului și cu pecețile liderilor Bisericii din Ierusalim. 

   În textul epistolei, li se explica evreilor că dacă își vor schimba mentalitatea și comportamentul față de Dumnezeu și față de asirieni, atunci se va schimba și comportamentul împăratului Asiriei față de evreii din robia asiriană și față de evreii din Israel.

30.7 LXX Și nu fiți ca părinții și frații voștri, care s-au separat de YHWH, Dumnezeul părinților lor, și a predat pe ei pustiirii, așa cum vedeți și voi.

30.8 LXX Și acum nu vă încăpățânați ! Dați slavă lui YHWH și intrați în Sanctuarul Lui, care este sfânt veșnic, și ascultați pe YHWH, Dumnezeul vostru, și va apostrofa de la voi mânia aprinsă.

30.8 HEBA De acum nu mai fiți tari de ceafă ca părinții voștri ! Ci dați mâna cu YHWH și veniți la Sanctuarul Lui , care sfințește veșnic, și slujiți pe YHWH Dumnezeul vostru. Și se va abate de la voi mânia aprinsă.

   ASTĂZI, dacă ar trăi Ezechia,i-ar ruga pe conaționalii săi Evrei : „Renunțați la „Căpoșenia de Robi veniți în Canaan la mai bine” pe care ați moștenit-o de la părinții voștri. Cu această concepție ați fost crescuți cu dragoste și educați cu grijă de către părinții voștri, la fel cum au fost crescuți și educați la rândul lor de către părinții lor.

   Vă rog frații mei Evrei, dați mâna cu YHWH, Dumnezeul care i-a dat lui Moise descrierea Serviciului Ceremonial de la Sanctuar.

   Vă rog frații mei Evrei, veniți la Sanctuarul lui YHWH, ieșiți din mentalitatea de „Rob venit în Canaan la mai bine”, și intrați în mentalitatea lui Isus Hristos, Întruparea Scopului lui Dumnezeu din Veacuri Veșnice, ca fiecare ființă creată să fie un templu al lui Dumnezeu DA161, MH180.