PUTEREA LE ESTE SLEITĂ

Deuteronom 32:36 Domnul va judeca pe poporul Său, dar va avea milă de robii Săi, văzând că puterea le este sleită şi că nu mai este nici rob, nici slobod.

       „Satana lucrează şi prin elementele naturii pentru a-şi strânge secerişul de suflete nepregătite. El a studiat secretele laboratoarelor naturii şi îşi foloseşte toată puterea pentru a dirija aceste elemente atât cât îi îngăduie Dumnezeu. Când i s-a îngăduit să-l chinuiască pe Iov, cât de repede au fost distruse turmele, cirezile, robii, casele şi copiii, necazurile venind unul după altul ca într-o singură clipă. Dumnezeu este acela care ocroteşte făpturile Sale şi le înconjură pentru a le feri de puterea distrugătorului. Dar lumea creştină a dovedit dispreţ faţă de Legea lui Iehova; Domnul însă va face exact ce a spus — îşi va retrage binecuvântările de pe pământ şi-Şi va îndepărta grija Sa ocrotitoare de la aceia care se răscoală împotriva Legii Sale învăţând şi obligând şi pe alţii să facă la fel. Satana are stăpânire peste toţi aceia pe care nu-i protejează Dumnezeu în mod deosebit. El va favoriza şi va face pe unii să prospere pentru a-i aduce la îndeplinire planurile, şi va aduce necazuri peste alţii făcând pe oameni să creadă că Dumnezeu este Acela care-i chinuieşte. 

      În timp ce va apărea înaintea copiilor oamenilor ca un mare medic care le poate vindeca bolile, el va aduce boala şi dezastrul, până acolo încât oraşele populate vor fi aduse în stare de ruină şi părăsire. Chiar acum el este la lucru. Satana îşi exercită puterea Sa în accidente şi calamităţi pe mare şi pe uscat, în marile conflagraţii, în furtuni grozave şi uragane pustiitoare, inundaţii, cicloane, valuri uriaşe şi în cutremure, în toate locurile şi în mii de forme. El distruge recolta gata de recoltat şi, ca urmare, vine foametea şi suferinţa. El face ca aerul să fie poluat de moarte şi mii de oameni pier din cauza poluării. Aceste calamităţi vor deveni din ce în ce mai frecvente şi mai dezastruoase. Distrugerea va veni atât asupra oamenilor cât şi a animalelor. «Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniţi şi tânjesc; ţara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile, şi rupeau legământul cel veşnic!” (Isaia 24, 4.5). {TV 589.3} 

    Atunci, amăgitorul cel mare îi va convinge pe oameni că aceia care slujesc lui Dumnezeu sunt cauza tuturor acestor rele. Clasa de oameni care a provocat dizgraţia cerului va pune toate necazurile lor asupra acelora a căror ascultare de Legea lui Dumnezeu este o mustrare continuă pentru aceia care o calcă. Se va spune că oamenii Îl insultă pe Dumnezeu prin călcarea sabatului duminical; că acest păcat a adus calamităţile care nu vor înceta până nu se va impune cu stricteţe păzirea duminicii; şi că aceia care susţin cerinţele poruncii a patra, distrugând prin aceasta respectul faţă de duminică, sunt instigatorii poporului, împiedicând revenirea lor în favoarea divină şi la prosperitatea materială. În felul acesta, acuzaţia ridicată în vechime împotriva slujitorului lui Dumnezeu se va repeta pe criterii bine stabilite: „Abia a zărit Ahab pe Ilie, şi i-a zis: «Tu eşti acela care nenoroceşti pe Israel?» Ilie a răspuns: «Nu eu nenorocesc pe Israel; ci tu, şi casa tatălui tău, fiindcă aţi părăsit poruncile Domnului şi te-ai dus după Baali»” (1 Regi 18, 17.18). Când mânia oamenilor va fi provocată prin acuzaţii neadevărate, ei vor urma faţă de trimişii lui Dumnezeu o cale foarte asemănătoare cu aceea pe care Israelul apostaziat a urmat-o în ceea ce îl privea pe Ilie. {TV 590.1} 

Unii vor fi ispitiţi să primească aceste minuni ca fiind ale lui Dumnezeu. Bolnavii vor fi vindecaţi în faţa noastră. Vor fi tăcute minuni sub ochii noştri. Suntem noi pregătiţi pentru încercarea care ne aşteaptă, când minunile înşelătoare ale lui Satana se vor manifesta şi mai mult? Oare nu vor fi ademenite şi prinse în capcană multe suflete? Îndepărtându-se de preceptele clare şi de poruncile lui Dumnezeu şi dând atenţie unor basme, vieţile multora sunt pregătite să primească aceste minuni mincinoase. Noi toţi trebuie să căutăm să ne înarmăm acum pentru lupta în care ne vom angaja în curând. Credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu studiat cu rugăciune şi pus în practică va constitui scutul şi apărarea noastră împotriva puterii lui Satana şi ne va face biruitori prin sângele lui Hristos. (Testimonies for the Church 1:302 (1862). The Great Controversy, 598-590, 1888). {SS 461.2}

     Unii au fost atât de neînţelepţi, încât şi-au expus deschis principiile în favoarea menţinerii sclaviei — principii care nu sunt de provenienţă cerească, ci vin de la Satana. Aceste spirite neastâmpărate vorbesc şi acţionează în aşa fel, încât aduc ruşine cauzei lui Dumnezeu. Voi reda în continuare copia unei scrisori scrisă fratelui A., din ţinutul Oswego, New York: {1M 358.2} 
   „Mi-au fost arătate câteva lucruri cu privire la tine. Am văzut că te-ai înşelat singur. Ai dat ocazie vrăjmaşilor credinţei noastre să cârtească şi să-i hulească pe păzitorii Sabatului. Prin calea neînţeleaptă pe care ai apucat, tu ai închis urechile unora care ar fi dat ascultare adevărului. Am văzut că noi trebuie să fim înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii. Tu nu ai dovedit nici înţelepciunea şerpilor şi nici lipsa de răutate a porumbeilor. {1M 359.1} 
   În această rebeliune, Satana a fost primul mare conducător. Dumnezeu îi pedepseşte pe cei din Nord pentru că au îngăduit să existe atât de mult blestematul păcat al sclaviei; căci, în ochii cerului, este un păcat din categoria celor mai odioase. Dumnezeu nu este cu cei din Sud şi în cele din urmă îi va pedepsi teribil. Satana este instigatorul oricărei răzvrătiri. Am văzut că tu, frate A., ai îngăduit principiilor tale politice să-ţi distrugă judecata şi iubirea pentru adevăr. Acestea alungă din inimă adevărata evlavie. Tu nu ai privit niciodată sclavia în adevărata ei lumină şi vederile tale în această privinţă te-au aruncat de partea Rebeliunii, care a fost aţâţată de Satana şi oştirea lui. Vederile tale cu privire la sclavie nu se pot armoniza cu adevărurile sacre, importante pentru acest timp. Tu trebuie să renunţi ori la vederile tale, ori la adevăr. Aceeaşi inimă nu le poate îndrăgi pe amândouă, pentru că acestea se războiesc între ele. {1M 359.2} 
    Satana este cel ce te-a aţâţat. El nu te va lăsa până când nu-ţi vei exprima sentimentele de partea puterilor întunericului, întărind mâinile celor nelegiuiţi pe care Dumnezeu i-a blestemat. Tu ţi-ai plasat influenţa de partea greşită, alături de aceia care au plăcerea să presare spini şi nenorociri pentru alţii. Am văzut cum ţi-ai aşezat influenţa de partea unui grup degradat, care a uitat pe Dumnezeu; iar îngerii lui Dumnezeu au fugit de la tine cu dezgust. Am văzut că tu te-ai înşelat cu totul. Dacă ai fi urmat lumina pe care ţi-a dat-o Dumnezeu, dacă ai fi dat atenţie sfaturilor fraţilor tăi, dacă ai fi ascultat îndemnurile lor, te-ai fi salvat pe tine însuţi şi ai fi salvat de la ruşine preţioasa cauză a adevărului. Însă, pentru că nu ai reţinut toată lumina care ţi-a fost dată, ai lăsat frâu liber sentimentelor tale. Dacă nu repari ce ai stricat, va fi de datoria poporului lui Dumnezeu să-şi retragă în mod public simpatia şi legăturile cu tine, cu scopul de a putea salva impresia pe care noi, ca popor, trebuie să o facem celor din afară. Noi trebuie să facem să se ştie că nu avem între noi ca fraţi pe unii de felul acesta, că ei nu fac parte împreună cu noi din rândurile bisericii. {1M 359.3} 
    Tu ai pierdut influenţa sfinţitoare a adevărului. şi-ai pierdut legătura cu oastea cerească. Te-ai aliat cu primul mare rebel şi mânia lui Dumnezeu este asupra ta; căci sfânta Lui cauză este blamată, iar necredincioşii privesc adevărul cu dezgust. Tu ai întristat poporul lui Dumnezeu şi ai dispreţuit sfatul ambasadorilor Săi pe pământ, care lucrează împreună cu El şi imploră sufletele, în Numele lui Hristos, să se împace cu Dumnezeu. {1M 360.1} 
    Mi-a fost arătat că noi, ca popor, trebuie să fim foarte atenţi ce influenţă exercităm; trebuie să veghem asupra fiecărui cuvânt. Când, prin cuvânt sau faptă, ne aşezăm pe terenul de luptă al vrăjmaşului, îndepărtăm de la noi pe îngerii cei sfinţi şi încurajăm şi îi atragem pe îngerii cei răi să se îngrămădească în jurul nostru. Acest lucru l-ai făcut tu, frate A., şi prin umblarea ta nechibzuită, i-ai făcut pe necredincioşi să privească peste tot cu suspiciune pe păzitorii Sabatului. Mi-au fost prezentate următoarele cuvinte cu privire la slujitorii lui Dumnezeu: «Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi cine vă nesocoteşte pe voi, pe Mine Mă nesocoteşte; iar cine Mă nesocoteşte pe Mine, nesocoteşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine» (Luca 10, 16). Fie ca Domnul să te ajute, pe tine, frate, care te-ai înşelat singur, să te vezi aşa cum eşti şi să-ţi refaci legăturile cu trupul bisericii.” {1M 360.2} 
    Împărăţia noastră nu este din lumea aceasta. Noi Îl aşteptăm pe Domnul nostru să coboare din cer pe pământ, ca să-Şi exercite toată autoritatea şi puterea şi să-Şi aşeze împărăţia Lui veşnică. {1M 360.3} 

    Puterile pământului se clatină. Noi nu trebuie şi nici nu putem să aşteptăm unire între naţiunile pământului. Poziţia noastră în cadrul chipului lui Nebucadneţar este reprezentată prin degetele de la picioare, care sunt în parte dintr-un material şi în parte dintr-altul şi dintr-un material fărâmicios, care nu stă închegat. Profeţia ne arată că marea zi a lui Dumnezeu este la uşă. Se apropie cu grabă. {1M 361.1} 
   Am văzut că de fiecare dată este de datoria noastră să ne supunem legilor ţării noastre, atâta timp cât nu intră în conflict cu legea mai înaltă pe care Dumnezeu a rostit-o cu glas tare pe Sinai şi apoi a săpat-o în piatră cu Însuşi degetul Lui. „Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu” (Evrei 8, 10). Cel care are Legea lui Dumnezeu scrisă în inima lui va asculta mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni şi nu va da ascultare oamenilor pentru a devia câtuşi de puţin de la porunca lui Dumnezeu. Poporul lui Dumnezeu, învăţat prin inspiraţia adevărului şi condus printr-o conştiinţă bună să trăiască prin fiecare cuvânt care vine de la Dumnezeu, va socoti Legea Sa, scrisă în inimile lor, ca singura autoritate pe care o pot recunoaşte şi căreia pot consimţi să i se supună. Înţelepciunea şi autoritatea Legii divine sunt supreme. {1M 361.2}    

    Mi-a fost arătat că poporul lui Dumnezeu, care reprezintă comoara Lui specială, nu se poate angaja în acest război uluitor, pentru că acesta se opune tuturor principiilor credinţei lor. În armată, ei nu pot da ascultare adevărului şi, în acelaşi timp, şi cerinţelor ofiţerilor lor. Ar însemna să-şi calce conştiinţa încontinuu. Oamenii lumeşti sunt călăuziţi de principii lumeşti. Nu se pot aprecia unul pe altul. Politica lumii şi opinia publică reprezintă principiul de acţiune care îi călăuzeşte şi îi conduce să practice facerea de bine de formă. Însă poporul lui Dumnezeu nu poate fi călăuzit de astfel de motive. Cuvintele şi poruncile lui Dumnezeu, scrise în suflet, constituie spirit şi viaţă şi există putere în ele pentru a produce supunere şi ascultare. Cele Zece Precepte ale lui Iehova constituie temelia tuturor legilor drepte şi bune. Cei care iubesc poruncile lui Dumnezeu se vor conforma oricărei legi bune a ţării. Însă, dacă cerinţele conducătorilor intră în conflict cu legile lui Dumnezeu, singura întrebare care trebuie să se pună este aceasta: Vom asculta noi de Dumnezeu sau de om? {1M 361.3}   

     Ca urmare a îndelungatei şi continuei    răzvrătiri împotriva constituţiei celei înalte şi a legilor, întregul pământ este acoperit cu un văl de întuneric. Pământul geme de povara vinovăţiei acumulate şi pretutindeni muribunzii sunt siliţi să îndure nenorocirea care constituie plata celor nelegiuiţi. Mi-a fost arătat că oamenii au îndeplinit scopurile lui Satana prin viclenie şi amăgire şi o lovitură înspăimântătoare fusese dată recent. Se poate spune cu adevărat: „Dreptatea s-a dat îndărăt; căci adevărul a fost aruncat în stradă şi neprihănirea nu poate să se apropie”, şi „cel ce se depărtează de rău este jefuit” (Isaia 59, 14.15). În unele din statele libere, standardul moralităţii coboară tot mai mult. Oameni cu pofte depravate şi vieţi mânjite au acum ocazia să triumfe. Ei şi-au ales drept conducători pe cei ale căror principii sunt josnice, care nu resping răul şi nici poftele destrăbălate ale oamenilor, ci le lasă să aibă putere deplină. Dacă cei care aleg să devină ca fiarele ar fi singurii care suferă, dacă doar ei ar culege roada propriilor lor fapte, atunci răul nu ar fi atât de mare. Însă mulţi, foarte mulţi, trebuie să treacă prin suferinţe incredibile datorită păcatelor altora. Soţii şi copii, nevinovaţi, trebuie să soarbă cupa amară până la drojdie. {1M 362.1}               Dacă nu au harul lui Dumnezeu, oamenilor le place să facă răul. Ei umblă în întuneric şi nu au puterea stăpânirii de sine. Ei dau frâu liber patimilor şi poftelor lor, până când orice simţământ sensibil este pierdut şi se dau pe faţă doar patimile animalice. Astfel de oameni trebuie să simtă o putere mai înaltă, stăpânitoare, care îi va constrânge să asculte. Dacă cei care sunt conducători nu îşi exercită puterea pentru a înspăimânta pe făcătorul de rele, acesta se va degrada până la nivelul unei brute. Pământul ajunge din ce în ce mai corupt. {1M 362.2} 
    Mulţi au fost orbiţi şi amăgiţi mult la ultimele alegeri şi influenţa lor a fost folosită pentru a da autoritate unor oameni care trec cu vederea răul, oameni care sunt insensibili chiar la un potop de necazuri şi nenorociri, ale căror principii sunt corupte, care simpatizează cu Sudul şi care ar păstra sclavia aşa cum se prezintă ea. {1M 363.1}       În armata Nordului au fost puşi în poziţii de încredere bărbaţi care au o inimă răzvrătită, care nu preţuiesc mai mult viaţa unui soldat decât pe cea a unui câine. Ei pot privi insensibili soldaţi sfâşiaţi, ciopârţiţi, muribunzi cu miile. Ofiţerii din armata Sudului primesc mereu informaţii despre planurile armatei din Nord. Ofiţerilor din Nord le-au fost transmise informaţii corecte despre mişcările şi apropierea rebelilor, însă acestea au fost neluate în seamă şi dispreţuite pentru că informatorul fusese negru. Şi, neglijând pregătirea pentru un atac, forţele Uniunii au fost surprinse şi aproape făcute bucăţi; şi, ceea ce este şi mai rău, mulţi soldaţi au fost luaţi prizonieri, să sufere mai rău decât dacă ar fi murit. {1M 363.2}

    Dacă ar fi existat unitate în armata Nordului, această rebeliune ar fi încetat curând. Rebelii ştiu că au simpatizanţi pretutindeni în armata Nordului. Paginile istoriei se întunecă tot mai mult. Unor oameni loiali, care nu simpatizau cu rebeliunea şi nici cu sclavia, care dăduse naştere acesteia, li s-a impus însă aceasta. Influenţa lor le-a conferit autoritate unor oameni ale căror principii ei le condamnă. {1M 363.3} 

     Foarte mulţi bărbaţi cu autoritate, generali şi ofiţeri, acţionează conform cu instrucţiunile pe care li le comunică spiritele. Spirite de demoni, care pretind că sunt generali abili, războinici, care au murit, comunică cu bărbaţii aflaţi în poziţii cu autoritate şi stăpânesc multe dintre acţiunile lor. Un general primeşte indicaţii de la unul din aceste spirite pentru a acţiona într-un anumit fel şi este amăgit cu speranţa succesului. Un altul primeşte indicaţii care diferă cu totul de cele date celui dintâi. Uneori, aceia care urmează instrucţiunile date obţin o victorie, însă cel mai adesea sunt învinşi. {1M 363.4}      Spiritele le dau uneori acestor conducători un raport al evenimentelor care se vor întâmpla în lupta în care se vor angaja şi al persoanelor care vor muri în bătălie. Câteodată se întâmplă aşa cum au prezis aceste spirite, şi aceasta întăreşte credinţa credincioşilor în manifestările spiritiste. Şi din nou se descoperă că nu fusese dată informaţia corectă şi că spiritele înşelătoare au dat numai o anumită explicaţie, care fusese primită. Înşelăciunea produsă asupra minţilor este atât de mare, încât mulţi nu îşi dau seama că spiritele mincinoase îi conduc spre nimicire sigură. {1M 364.1} 

    Marele general, conducător rebel, Satana, este în cunoştinţă de cauză în legătură cu aranjamentele acestui război şi el îşi conduce îngerii să ia forma unor generali morţi, să le imite gesturile şi să manifeste trăsăturile lor de caracter. Iar conducătorii din armată cred cu adevărat că spiritele prietenilor lor şi ale războinicilor morţi, iniţiatorii războiului rebel, îi călăuzesc. Dacă nu s-ar fi aflat sub cea mai puternică şi fascinantă amăgire, ei ar începe să creadă că războinicii din ceruri nu ştiu să conducă bine şi cu succes sau că şi-au pierdut faima. {1M 364.2} 
    În loc să se încreadă în Dumnezeul lui Israel şi să-şi îndrepte armatele spre singurul care îi poate scăpa de duşmanii lor, majoritatea conducătorilor din acest război îl întreabă pe prinţul demonilor şi se încred în el.Deuteronom 32, 16-22. Îngerul a spus: „Cum poate face Dumnezeu să prospere un astfel de popor? {1M 364.3} 
     Dacă ar privi la El şi s-ar încrede în El; dacă ar vrea ca El să-i ajute, pentru slava Lui, El ar face acest lucru de îndată”. {1M 365.1}      Am văzut că Dumnezeu nu va da armata Nordului cu totul în mâinile oamenilor răzvrătiţi ca să fie complet nimicită de vrăjmaşii lor. Am fost îndreptată spre Deuteronom 32, 26-30: „Voiam să zic: «Îi voi lua cu o suflare», Le voi şterge pomenirea dintre oameni! Dar Mă tem de ocările vrăjmaşului, Mă tem ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească şi să zică: «Mâna noastră cea puternică şi nu Domnul a făcut toate aceste lucruri.» Ei sunt un neam care şi-a pierdut bunul simţ şi nu-i pricepere în ei. Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege şi s-ar gândi la ce li se va întâmpla. Cum ar urmări unul singur o mie din ei, şi cum ar pune doi pe fugă zece mii, Dacă nu i-ar fi vândut Stânca, dacă nu i-ar fi vândut Domnul?” {1M 365.2} 
     Există generali în armată care sunt cu totul devotaţi şi caută să facă tot ce pot pentru a opri această rebeliune înfricoşătoare şi acest război nefiresc. Însă majoritatea ofiţerilor şi a conducătorilor au un scop propriu, egoist, pe care îl slujesc. Fiecare caută câştig în colţişorul lui şi mulţi soldaţi curajoşi devin fricoşi şi se descurajează. Ei îşi îndeplinesc cu nobleţe partea lor atunci când au de-a face cu duşmanul, însă sunt trataţi cu brutalitate de propriii lor ofiţeri. Printre soldaţi, sunt bărbaţi cu sentimente sensibile şi cu un spirit de stăpânire de sine. Ei nu au mai fost niciodată în compania unor oameni atât de degradaţi ca cei pe care războiul îi adună laolaltă şi n-au mai fost trataţi cu tiranie sau ca nişte brute. Pentru ei este foarte greu să îndure toate acestea. Mulţi ofiţeri au patimi brutale şi, în momentul în care ajung în poziţii ce le conferă autoritate, au o ocazie bună de a-şi da pe faţă pornirile brutale. Ei îi stăpânesc cu tiranie pe cei de sub comanda lor, aşa cum stăpânii din Sud îşi chinuie sclavii. {1M 365.3} 
      Acest lucru îngreuiază găsirea de oameni care să se înroleze în armată. {1M 366.1}
      În unele cazuri, când generalii au fost în cele mai teribile lupte în care oamenii lor au căzut precum ploaia, o întărire a forţelor la timpul potrivit i-ar fi ajutat să câştige. Însă altor generali nu le-a păsat câte vieţi au fost pierdute şi, în loc să vină în ajutorul celor cu care porniseră, întrucât aveau aceleaşi interese, au reţinut ajutorul necesar, temându-se ca nu cumva fratele lor general să fie onorat ca învingător. Cu invidie şi gelozie, ei chiar se bucurau să vadă cum duşmanul câştigă bătălie după bătălie, învingându-i pe oamenii Uniunii. Oamenii din Sud sunt conduşi de un spirit demonic în această răzvrătire, însă nici cei din Nord nu sunt curaţi. Mulţi dintre ei sunt geloşi, egoişti, temându-se ca nu cumva alţii să obţină onoruri care i-ar înălţa mai presus de ei. O, câte mii de vieţi nu au fost sacrificate din această cauză! Cei din alte naţiuni care au condus războaie nu au avut decât un singur interes. Cu un zel dezinteresat, au mers înainte pentru a cuceri sau a muri. Conducătorii Revoluţiei au acţionat uniţi, cu zel, şi prin aceste mijloace şi-au câştigat independenţa. Însă oamenii de acum acţionează ca nişte demoni, şi nu ca nişte fiinţe omeneşti. {1M 366.2} 
     Satana, prin îngerii lui, a comunicat cu ofiţeri, care de altfel erau oameni calmi, calculaţi, şi aceştia au fost amăgiţi de aceste spirite înşelătoare să renunţe la raţiune, şi astfel au ajuns în situaţii critice în care a trebuit să suporte măcelul. Maiestăţii sale satanice îi face plăcere să vadă măcel şi jaf pe pământ. Îi place să vadă cum bieţii soldaţi sunt cosiţi ca iarba. Am văzut că rebelii fuseseră adesea în poziţii în care ar fi fost supuşi fără prea mult efort; însă instrucţiunile primite de la spirite i-au condus pe generalii din Nord şi le-au orbit ochii, până ce i-au pierdut pe rebeli. Iar unii generali preferau mai degrabă ca rebelii să scape decât să-i supună. Ei se gândesc mai mult la scumpa lor instituţie a sclaviei decât la prosperitatea naţiunii. Acestea sunt câteva dintre motivele pentru care războiul este atât de mult tergiversat. {1M 366.3} 
     Informaţiile trimise de generalii noştri la Washington cu privire la mişcarea armatelor noastre ar putea fi tot aşa de bine transmisă prin telegraf direct la forţele rebele. Sunt rebeli care simpatizează chiar cu cei de la centrul autorităţilor Uniunii. Acest război nu seamănă cu nici un alt război. Marea lipsă de unitate de spirit şi acţiune face ca acesta să pară întunecos şi descurajator. Mulţi soldaţi au dat la o parte orice limite şi au coborât într-o stare alarmantă de degradare. Cum ar putea merge Dumnezeu mai departe cu o armată aşa de coruptă? Cum ar putea El să ne înfrângă duşmanii, spre onoarea Sa, şi să-i conducă mai departe spre biruinţă? Există dezbinare şi luptă pentru onoare, în timp ce bieţii soldaţi mor cu miile pe câmpul de luptă sau din cauza rănilor şi greutăţilor prin care trec. {1M 367.1} 
     Acest război este cu totul unic şi, în acelaşi timp, oribil şi amărât. Alte naţiuni privesc cu dezgust aranjamentele pe care le fac armatele, atât cea din Nord, cât şi cea din Sud. Ele văd ce eforturi hotărâte se fac pentru a prelungi războiul, cu sacrificii enorme atât în vieţi omeneşti, cât şi în bani, în timp ce, de fapt, nu se câştigă nimic, iar lor li se pare că este o luptă în care câştigă cel care poate omorî mai mulţi oameni. Ceea ce fac aceştia duce la indignare. {1M 367.2} 
     Am văzut că răzvrătirea a crescut mult şi că niciodată nu a fost mai hotărâtă ca acum. Mulţi dintre cei ce pretind că fac parte din Uniune, care deţin poziţii importante, au o inimă neloială. Singurul lor obiectiv când s-au înrolat în armată a fost acela de a păstra Uniunea aşa cum era şi, o dată cu ea, şi sclavia. Ei ar înlănţui de îndată în robie pe sclav într-o viaţă amarnică, doar să aibă ocazia. Aceştia simpatizează în mare măsură cu Sudul. Sângele a curs ca apa şi pentru nimic. Se aud gemete în fiecare sat şi oraş. Soţiile îşi jelesc soţii, mamele fiii, iar surorile fraţii. Însă ei nu opresc această suferinţă şi nu se întorc la Dumnezeu. {1M 367.3} 
    Am văzut că atât armata din Sud, cât şi cea din Nord au fost pedepsite. Cu privire la Sud, am fost îndreptată spre Deuteronom 32, 35-37: „A Mea este răzbunarea şi Eu voi răsplăti când va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape şi ceea ce-i aşteaptă nu va zăbovi. Domnul va judeca pe poporul Său, dar va avea milă de robii Săi, văzând că puterea le este sleită, şi că nu mai este nici rob, nici slobod. El va zice: «Unde sunt dumnezeii lor, Stânca aceea care le slujea de adăpost?»” {1M 368.1}

bibliografie:
1M 368.1  (Mărturii pentru comunitate vol.1),1862,
SS 461.1   (Sfaturi pentru sănătate),
TV 589.3  (Tragedia veacurilor),1888.
carţile de mai sus se pot citi la:
https://egwwritings.org/singleframe.php