Lev.16.29 BOS Aceasta să fie pentru voi lege veșnică:
Lev.16.31 BOS ACEASTA E
Lev.16.33 BOS Să se îmbrace el (marele preot) cu veșmintele cele de in și cu veșmintele sfinte; și VA CURĂȚI SFÂNTA SFINTELOR, cortul adunării, va curăți jertfelnicul și pe preoți și VA CURĂȚI TOATĂ OBȘTEA POPORULUI.
În ziua de 4 octombrie 2025, conform calculului corect, cel Karait, nu cel rabinic, al calendarului ceremonial mozaic, a fost al 181-lea Yom Kipur, a 181-a Zi a Ispășirii, începând din 22 octombrie 1844, când s-au terminat cele 2300 de zile din Dan.8.14. După calculul rabinic oficial Ziua Ispășirii în 1844 a fost în 23 septembrie. Cred că merită să ne reamintim puțin de participanții, atmosfera și evenimentele mișcării advente, petrecute în America în preajma datei de 22 octombrie 1844.
Cu această ocazie, am tradus în limba română câteva paragrafe legate de evenimentele din preajma datei de 22 octombrie 1844, dintr-o carte biografică despre EGW, care include și multe mărturii personale ale lui EGW, carte publicată în SUA în 1985. Traducerea acestei cărți nu este încă publicată de editura Viață și Sănătate în România. Cartea se numește în limba engleză „EGW-The Early Years : 1827-1862 (Volume 1)” semnată de Arthur L.White, nepotul lui EGW, iar prescurtarea pentru referințe bibliografice folosită pe site-ul egwestate.org este 1BIO.
În limba română titlul ar suna cam așa „EGW-Tinerețea : 1827-1862 (Volumul 1). Titlurile în limba engleză aparțin lui ALW. Am menționat în traducerea mea observațiile lui ALW din 1985 între paranteze pătrate (așa cum apar pe site-ul egwwritings.org), între ghilimele citatele EGW, cu puncte puncte pasaje pe care nu le-am mai tradus, observațiile mele între paranteze rotunde, și cu litere majuscule sublinierile mele. Puncte puncte mai apar și în citatele EGW citate de ALW. Prescurtarea 1BIO50.1-50.5 înseamnă EGW-Tinerețea:1827-1862 vol.1, pag.50, de la paragraful 1 până la paragraful 5)
Solia Celui de-al Doilea Înger
...
1BIO50.2 „Speranțele noastre erau acum centrate pe venirea Domnului în 1844. Acesta era de asemeni timpul pentru solia celui de-al doilea înger care zburând prin mijlocul cerului striga Babilonul a căzut, a căzut marea cetate ! Mulți au părăsit bisericile în ascultare de solia celui de-al doilea înger. Aproape de încheierea ei (soliei celui de-al doilea înger) a fost dată STRIGAREA DE LA MIEZUL NOPȚII: „IATĂ MIRELE, IEȘIȚI-I ÎN ÎNTÂMPINARE !”
1BIO50.3 A fost dată lumină privind acest mesaj în toate colțurile țării și STRIGAREA (DE LA MIEZUL NOPȚII) A TREZIT MII DE OAMENI. A mers din oraș în oraș, din sat în sat, până în cele mai izolate regiuni. a ajuns la cei învățați și talentați, ca și la cei obscuri și umili.
1BIO50.4 Ea scria despre acel timp ca fiind „CEL MAI FERICIT AN DIN VIAȚA MEA. INIMA MEA ERA PLINĂ DE BUCURIA AȘTEPTĂRII; dar mi-era milă și eram îngrijorată pentru cei descurajați și care nu aveau nici o speranță în Isus.” - Schițe din viața lui James White și a lui EGW (1880, ediție nepublicată încă de către editura Viață și Sănătate în limba română) p.187
1BIO50.5 În timpul acelei perioade de speranță și așteptare, așa cum a scris ea în citatul de mai sus, solia de-al doilea înger a început să răsune. Un alt martor care a trecut și el prin acea experiență relata: „Noi toți am fugit din Babilon” Scrisoare James White către L.W.Hastings, 26 August 1848. Mai târziu în acea perioadă și-au întors privirile spre 22 OCTOMBRIE, CARE, CONFORM CALCULULUI KARAIT (al calendarului ceremonial mozaic), URMA SĂ FIE TIMPUL EXACT PENTRU ÎMPLINIREA PROFEȚIEI DIN DAN.8.14. Acestea s-au întâmplat după cum urmează:
22 octombrie 1844, Ziua Speranței
1BIO50.6 Un studiu atent al tipurilor și antitipurilor a condus la observația că răstignirea lui Isus Hristos a avut loc chiar în ziua, din calendarul ceremonial dat lui Israel, când era junghiat mielul Pascal. Nu cumva CURĂȚIREA SANCTUARULUI SIMBOLIZATĂ ÎN ZIUA ISPĂȘIRII - CARE CĂDEA ÎN ZIUA A ZECEA A LUNII A ȘAPTEA - TOT AȘA SĂ AIBĂ LOC CHIAR ÎN ZIUA DIN AN CELEBRATĂ ÎN SIMBOL ? (vezi GC 399) Aceasta, conform calculului corect al calendarului mozaic, urma să fie 22 octombrie (nu 23 septembrie, conform calendarului rabinic). La începutul lui august 1844, la o adunare de tabără din Exeter, New Hampshire, această înțelegere a fost prezentată și a fost acceptată ca dată de împlinire a celor 2300 de zile. Parabola celor zece fecioare din Mat.25.1-13 a căpătat o semnificație deosebită - întârzierea mirelui, AȘTEPTAREA ȘI ADORMIREA CELOR CARE AȘTEAPTĂ NUNTA, STRIGAREA DE LA MIEZUL NOPȚII, închiderea ușii etc. SOLIA CĂ ISUS REVINE ÎN 22 OCTOMBRIE A AJUNS SĂ FIE CUNOSCUTĂ CA „STRIGAREA DE LA MIEZUL NOPȚII”. „Strigarea de la miezul nopții”, scria EGW, „a fost vestită de mii de credincioși.” Ea adăuga:
1BIO51.1 „Ca un val tsunami a măturat țara mișcarea [lunii a șaptea]. A mers din oraș în oraș, din sat în sat, și până în cele mai izolate regiuni, până când poporul lui Dumnezeu care aștepta a fost trezit.” - GC400
1BIO51.4 ... Ca martor ocular și participantă la mișcare, EGW a descris caracterul și rapiditatea lucrării:
1BIO51.5 „Credincioșii au văzut cum dubiile și perplexitatea lor sunt îndepărtate, și cum speranța și curajul însuflețea inimile lor. Lucrarea era lipsită de acele extreme care mereu se manifestă când acolo este exaltare umană și fără influența moderatoare a cuvântului și a Spiritului lui Dumnezeu... Avea caracteristicile care marchează lucrarea lui Dumnezeu din fiecare epocă. Era puțină bucurie exagerată, ci mai degrabă adâncă cercetare a inimii, recunoașterea Păcatului, și absența preocupărilor lumești. PREGĂTIREA PENTRU ÎNTÂLNIREA CU DOMNUL ERA POVARA SUFLETELOR CARE AGONIZAU...
1BIO52.1 Dintre toate marile mișcări religioase începând cu zilele apostolilor, niciuna nu a fost mai liberă de imperfecțiunile umane și de trucurile lui Satana, ca aceea din TOAMNA LUI 1844. Chiar și acum, după atâția ani [1888 (anul publicării GC)], toți cei care au participat la acea mișcare și care au rămas fermi pe PLATFORMA ADEVĂRULUI (PREZENT) încă simt influența sfântă a acelei lucrări binecuvântate și dau mărturie că a fost de la Dumnezeu.” - GC400, 401.
1BIO52.2 În ciuda evidențelor despre o lucrare care se revărsa de-a lungul și de-a latul țării și care a atras mii în tovărășia celei de-a Doua Veniri, și a aproximativ 200 predicatori din biserici diverse uniți în răspândirea soliei, [vezi C.M.Maxwell, Tell it to the world, p.19,20] bisericile protestante ca întreg au disprețuit solia și au folosit orice mijloc aflat la dispoziția lor ca să împiedice răspândirea convingerii că Isus revine în curând. Nici unul nu îndrăznea să menționeze la vre-un serviciu divin speranța că Isus revine în curând, dar cu cei ce așteptau evenimentul era foarte diferit.
1BIO52.3 EGW spune cum era (starea așteptătorilor):
1BIO52.3 „Fiecare clipă părea prețioasă și de cea mai mare importanță pentru mine. Simțeam că noi facem o lucrare pentru eternitate, și că CEI NEGLIJENȚI ȘI NEPĂSĂTORI SUNT ÎN CEL MAI MARE PERICOL. Nici un nor nu umbrea credința mea, și prețioasele făgăduințe ale lui Isus îmi aparțineau...
1BIO52.4 CU CERCETARE MINUȚIOASĂ A INIMILOR ȘI MĂRTURISIRE UMILĂ AM AJUNS CU MULTĂ RUGĂCIUNE PÂNĂ APROAPE DE TIMPUL AȘTEPTAT. ÎN FIECARE DIMINEAȚĂ NOI SIMȚEAM CĂ PRIMA GRIJĂ ERA SĂ NE ASIGURĂM DOVEZI CĂ VIEȚILE NOASTRE ERAU BINE ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU. NOI AM ÎNȚELES CĂ DACĂ NU AVANSĂM ÎN NEPRIHĂNIRE, ERAM SIGURI CĂ DĂDEAM ÎNAPOI. A crescut interesul nostru unii pentru ceilalți, ne rugam mult cu și unii pentru ceilalți.
1BIO53.1 Ne adunam în livezi și crânguri ca să avem comuniune cu Dumnezeu și să adresăm cererile noastre către El, simțind mai pregnant prezența Lui când eram înconjurați de lucrările Lui din natură. Bucuriile izbăvirii ne erau mai necesare decât hrana și apa. Dacă apăreau nori care umbreau gândurile noastre nu îndrăzneam să adormim până când nu erau îndepărtați norii de conștiența acceptării noastre de către Domnul. - Schițe din viața lui James White și a lui EGW (1880, ediție nepublicată încă de către editura Viață și Sănătate în limba română) p.188, 189.
