IOSIF ȘI ASNAT, o PARABOLĂ a Mirelui Divin și a Miresei cei 144.000

IOSIF ȘI ASNAT, 

Mărturisirea și rugăciunea Asnatei, fiica preotului Poti-Fera

de E.W.Brooks, Londra 1918

traducere după fotocopie carte arhivată electronic la archive.org

CUPRINS

Introducere p.VII

1. Asnat este cerută în căsătorie de fiul Faraonului și de mulți alții   p.21
2. Descrierea turnului de fildeș în care locuiește Asnat p.22
3. Iosif își anunță sosirea lui Poti-Fera p.24
4. Poti-Fera propune să dea pe Asnat de soție lui Iosif   p.26
5. Iosif sosește la reședința lui Poti-Fera p.28
6. Asnat îl vede de la fereastră pe Iosif   p.29
7. Iosif o vede la fereastră pe Asnat p.30
8. Iosif binecuvântează pe Asnat p.32
9. Asnat se retrage și Iosif se pregătește de plecare   p.33
10. Asnat se dezice de zeii ei egipteni și se umilește   p.34
11. Asnat se hotărăște să se roage Dumnezeului Evreilor   p.37
12. Rugăciunea Asnatei p.40
13. Rugăciunea Asnatei continuare   p.42
14. Arhanghelul Mihail vizitează pe Asnat p.44
15. Mihail spune Asnatei că va fi soția lui Iosif   p.47
16. Asnat găsește un fagure de miere în cămara ei   p.50
17. Mihail pleacă   p.53
18. Schimbarea la față a Asnatei p.55
19. Iosif se întoarce și este primit de Asnat p.57
20. Poti-Fera se întoarce și dorește să logodească pe Asnat cu Iosif, dar Iosif cere mâna Asnatei de la Faraon   p.59
21. Nunta lui Iosif și Asnat p.61
22. Asnat este prezentată lui Iacob   p.62
23. Fiul lui Faraon încearcă să sugereze lui Simeon și Levi să-l omoare pe Iosif   p.64
24. Fiul lui Faraon complotează cu Dan și Gad să omoare pe Iosif și să captureze pe Asnat p.67
25. Fiul lui Faraon se duce să-l omoare pe tatăl lui, dar nu reușește să intre la el. Neftali și Așer protestează către Dan și Gad împotriva complotului   p.71
26. Complotiștii ucid gărzile Asnatei dar ea fuge   p.72
27. Oamenii care erau cu fiul Faraonului și cei cu Dan și Gad sunt uciși; cei patru frați fug în râpă și își scapă săbiile din mâini   p.73
28. Dan și Gad sunt cruțați la cererea Asnatei p.75
29. Fiul lui Faraon moare. Faraon moare de asemenea și Iosif îl urmează la tron   p.77

Anexa cu pasajele care nu sunt în textul grec   p.79

Asnat este cerută în căsătorie de fiul Faraonului și de mulți alții

1.1    În primul an de belșug, în luna a doua, în ziua a cincea a lunii, Faraon a trimis pe Iosif să inspecteze toată țara Egiptului. În luna a patra a primului an, în ziua a optsprezecea lunii, Iosif a ajuns la marginile Heliopolisului, și el aduna cerealele acelei regiuni ca nisipul mării. Era un om renumit în acel oraș pe nume Poti-Fera, care era un preot al Heliopolisului și satrap al lui Faraon, șef al tuturor satrapilor și prinților lui Faraon; și acest om era extrem de bogat și foarte înțelept și nobil, era de asemenea și consilier al lui Faraon, deoarece era cel mai prudent dintre prinții lui Faraon. El avea o fată fecioară, pe nume Asnat, de optsprezece ani, înaltă și foarte atrăgătoare, cea mai frumoasă dintre fecioarele de pe Pământ. Asnat nu semăna cu fetele Egiptenilor, ci mai degrabă semăna cu fetele evreilor, fiind înaltă ca Sara și atrăgătoare ca Rebeca și frumoasă ca Rahela; și faima frumuseții ei se răspândea departe în țară și până la marginile lumii, și din acest motiv toți fiii prinților și satrapilor doreau să o curteze, chiar fiii de regi, toți bărbații tineri și puternici, și era mare concurență între ele din cauza ei, și încercau să se lupte unul contra altuia. Și primul născut al lui Faraon a auzit despre ea, și îi cerea mereu tatălui lui să i-o dea de nevastă și îi spunea: „Dă-mi tată pe Asnat, fiica lui Poti-Fera, primarul Heliopolisului de soție.” Și tatăl lui, Faraon, îi răspundea: „De ce îți dorești o soție care este mai prejos decât tine, când tu vei fii rege peste toată țara ? Nu ! Iată fiica lui Ioachim regele Moabului este logodită cu tine, și ea este regină și extrem de frumoasă. Cu ea să te căsătorești.”

Descrierea turnului de fildeș în care locuiește Asnat 

2. Dar Asnat respingea și îți bătea joc de toți bărbații, era arogantă și lăudăroasă. Niciodată nu cunoscuse  vre-un bărbat, deoarece Poti-Fera avea lângă casa lui un turn, mare și foarte înalt, și în vârful turnului un apartament cu zece camere. Prima cameră era mare și foarte frumoasă, pavată cu pietre roșii, pereții tapetați cu pietre multicolore, și tavanul era din aur. În această cameră erau foarte multe statui din aur și argint cu idolii Egiptului, la care se închina Asnat, și de care îi era frică, și cărora le aducea jertfe să-i îmbuneze în fiecare zi. A doua cameră conținea toate podoabele și casetele cu bijuterii, în care era mult aur, mult argint și nenumărate haine țesute cu aur, și pietre alese și prețioase, și haine fine de in, toate podoabele ei de fecioară. În camera a treia era cămara Asnatei, plină de toate bunătățile pământului. În celelalte șapte camere locuiau cele șapte fete care slujeau pe Asnat, fiecare avea câte o cameră, pentru că erau de aceiași vârstă, născute toate în aceeași noapte cu Asnat, și erau prietene foarte bune; erau de asemenea frumoase ca stelele cerului, și nici ele nu cunoscuseră vre-un bărbat sau băiat.

    Camera mare care promovase fecioria Asnatei avea trei ferestre. Prima fereastră era foarte mare, privea deasupra curții spre est, cea de-a doua privea spre sud, și cea de-a treia dădea spre stradă. O canapea de aur era în cameră îndreptată spre est; și patul era acoperit cu purpură țesută cu fire de aur, in subțire cărămiziu și vișiniu. În acest pat dormea numai Asnat singură, niciodată bărbat sau altă femeie nu stătuseră pe el. Era și o curte mare înconjura casa de jur împrejur, și un zid foarte înalt din pietre mari cubice împrejmuia curtea. Erau de asemenea patru porți în curte acoperite cu fier, și câte optsprezece tineri ostași la fiecare dintre ele. De-a lungul zidului erau plantați numeroși copaci falnici și pomi fructiferi de tot felul, cu fructe coapte, căci era timpul culesului. O fântână arteziană era în dreapta curții, cu un rezervor mare, dedesubt, de unde pleca un râu care străbătea prin mijlocul curții și uda toți copacii din curte.

Iosif își anunță sosirea lui Poti-Fera

3. În primul an din cei șapte de belșug, în luna a patra, în a douăzecișiopta zi a lunii, Iosif a ajuns la marginile Heliopolisului colectând cerealele acelui district. Când Iosif s-a apropiat de oraș, a trimis doisprezece oameni înaintea lui ca să-l anunțe pe Poti-Fera, preotul din Heliopolis, zicând: „Voi ajunge la tine astăzi la masa de prânz, și este căldură mare la amiază, și să mă răcoresc sub acoperișul casei tale.” Când a auzit Poti-Fera aceasta, s-a bucurat nespus, și a răspuns: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Iosif, pentru că domnul meu Iosif m-a onorat.” Poti-Fera a chemat pe intendentul casei sale și i-a spus: „Grăbește-te și aranjează casa mea, pregătește o masă mare, pentru că Iosif puternicul lui Dumnezeu vine astăzi la noi.” Când Asnat a auzit că tatăl și mama ei vin de pe domeniul agricol s-a bucurat mult și a zis: „Voi merge să-i văd pe tata și mama, când vin de pe domeniul agricol.” (deoarece era sezonul recoltei). Și Asnat s-a grăbit în camera ei unde avea rochiile și s-a îmbrăcat cu o rochie fină din in din material vișiniu întrețesut cu fir de aur, și-a pus un brâu de aur și brățări la mâini, și-a pus în picioare pantofi de aur, și la gât un colier foarte prețios cu pietre prețioase multicolore șlefuite pe toate fețele, care aveau încrustate numele zeilor Egiptului peste tot pe ele, și pe brățări și pe pietre. Și-a pus și o diademă la tâmple și și-a acoperit capul cu o eșarfă.

Poti-Fera propune să dea pe Asnat de soție lui Iosif 

4. Apoi Asnat s-a grăbit și a coborât scările de la apartamentul ei și a venit să-i sărute pe tatăl și mama ei. Poti-Fera și soția lui s-au bucurat foarte mult când au văzut pe fata lor Asnat, o priveau împodobită și splendidă ca pe mireasa lui Dumnezeu. Și au scos toate bunătățile cu care veniseră de pe domeniul agricol și i le-au dat fiicei lor. Asnat s-a bucurat enorm de aceste bunătăți, fructe de vară și struguri, de curmale de porumbei de dude și de smochine, pentru că erau toate apetisante și bune la gust. Poti-Fera i-a spus fiicei lui Asnat : „Copile.” Și ea a răspuns: „Aici sunt stăpânul meu.” Și el i-a spus ei: „Stai jos între noi, am să-ți spun ceva.” Și ea s-a așezat între tatăl și mama ei, Poti-Fera i-a luat mâna ei dreaptă cu mâna lui dreaptă și i-a sărutat-o cu drag și i-a zis: „Copil drag.” Și ea i-a răspuns: „Aici sunt tată, stăpânul meu.” Și Poti-Fera i-a zis: „Iată! Iosif, puternicul lui Dumnezeu, vine la noi astăzi, și acest om este guvernatorul țării Egiptului, și Regele Faraon l-a desemnat pe el guvernatorul al întregii noastre țări și al regelui, el însuși dă grâne întregii țări, și ne-a salvat de foametea care vine. Acest Iosif este un om care se închină lui Dumnezeu, discret și fecior cum ești tu astăzi, un om puternic în gândire și cunoaștere, Spiritul lui Dumnezeu este asupra lui și harul divin este în el. Vino copil drag, eu te dau de nevastă lui, tu îi vei fi mireasă, și el va fi mirele tău pentru totdeauna.”

    Când Asnat a auzit aceste cuvinte de la tatăl ei, fața ei a început să transpire abundent, s-a schimonosit de furie, s-a uitat chiorâș la tatăl ei și i-a zis: „De ce, tată stăpânul meu, spui aceste vorbe ? Vrei să mă dai ca pe o sclavă unui străin și fugar și unuia care a fost vândut ? Nu este acesta fiul unui cioban din țara Canaanului ? și a fost abandonat de acesta. Nu este el cel care s-a culcat cu amanta lui, și stăpânul lui l-a aruncat în temnița întunecată, de unde l-a scos Faraon, pentru că i-a interpretat visul lui, așa cum interpretează femeile bătrâne ale Egiptului ? Nu, ci mă voi căsători cu primul născut al regelui, pentru că el însuși este regele întregii țări.” Când a auzit el aceste cuvinte Poti-Fera s-a rușinat să-i vorbească mai departe fiicei sale Asnat despre Iosif, pentru că ea îi răspunsese cu lăudăroșenie și furie.

Iosif sosește la reședința lui Poti-Fera

5. Și iată ! Unul din pajii lui Poti-Fera năvălește înăuntru, și le spune: „Iată! Iosif este la poarta curții noastre.” Când Asnat a auzit aceste cuvinte a fugit din fața părinților ei și s-a urcat în apartamentul ei, în camera ei și s-a așezat la fereastra mare care privea spre est să vadă pe Iosif venind în casa tatălui ei. Și Poti-Fera a ieșit cu soția lui, cu toate rudele și cu toți servitorii lui să întâmpine pe Iosif. Când porțile dinspre est ale curții au fost deschise, Iosif venea așezat în caleașca a doua a lui Faraon. La caleașcă erau înhămați patru cai albi ca zăpada cu zăbale de aur, caleașca era toată aur pur. Iosif era îmbrăcat cu o tunică albă aleasă, cu o mantie din purpură, din in subțire întrețesut cu fire de aur, pe cap avea o cunună de aur, de jur împrejurul cununii erau douăsprezece pietre prețioase, și deasupra pietrelor douăsprezece raze de aur, în mâna dreaptă purta sceptrul regal, care avea o ramură de măslin cu multe fructe pe ea. Când a intrat Iosif în curte și porțile au fost închise, toți străinii au rămas afară din curte, pentru că gărzile au făcut aceasta. Poti-Fera a venit cu soția și toate rudele lor, cu excepția fiicei lor Asnat, și s-au plecat înaintea lui Iosif până la pământ, și Iosif a coborât din caleașca lui și le-a făcut semn cu mâna.

Asnat îl vede de la fereastră pe Iosif

6. Când Asnat a văzut pe Iosif sufletul i s-a amărât, inima i-a fost frântă, genunchii i s-au muiat, tot corpul îi tremura și s-a umplut de spaimă. A început să plângă și a spus în inima ei: „Vai mie mizerabila ! Unde să mă duc acum eu, ticăloasa de mine ? Sau unde să mă ascund de fața lui ? Sau cum să se uite la mine Iosif fiul lui Dumnezeu, despre care eu am vorbit așa de urât ? Vai mie mizerabila ! Unde să mă duc să mă ascund, pentru că el însuși vede orice ascunzătoare, și știe toate lucrurile, și nici un lucru ascuns nu-i scapă datorită marii lumini care este în el ? Poate Dumnezeul lui Iosif va avea milă de mine pentru că în ignoranța mea am vorbit lucruri urâte împotriva lui. Ce să fac acum, ticăloasa de mine ? Nu am spus eu: „Vine Iosif , fiul ciobanului din țara Canaanului ? Acum deci el a venit la noi în caleașca lui ca soarele de pe cer, și el strălucește în ea ca lumina pe pământ. Dar eu sunt proastă și repezită, pentru că l-am batjocorit și am vorbit urat despre el și nu știam că este fiul lui Dumnezeu. Cine dintre oameni va avea vreodată așa frumusețe, sau pântecul cărei femei va naște așa lumină ? Ticăloasă sunt și proastă, că am vorbit așa cuvinte urate cu tatăl meu. Acum deci, să mă dea tatăl meu ca servitoare sau sclavă mai bine, și voi fi roaba lui pentru totdeauna.”

Iosif o vede la fereastră pe Asnat

7. Iosif a intrat în casa lui Poti-Fera și s-a așezat pe un jilț. I-au spălat picioarele , și i-au pus masa separat, pentru că Iosif nu stătea la masă cu Egiptenii, pentru că se spurca. Iosif s-a uitat în sus și a văzut pe Asnat plângând, și i-a zis lui Poti-Fera : „Cine este femeia care stă în apartament la fereastră ? Las-o să plece din casa aceasta.” Iosif se temea, zicând: „Cel puțin nu mă va enerva.” Pentru că toate soțiile și fiicele prinților și satrapilor din tot Egiptul obișnuiau să îl enerveze, ca să se poată culca cu el. Multe soții și fiice ale Egiptenilor, toate care îl vedeau, erau nefericite din cauza frumuseții lui. Și mesagerii pe care femeile îi trimiteau la el cu aur, argint și daruri scumpe Iosif îi trimitea înapoi cu amenințări și ocări, spunând: „Nu voi păcătui înaintea lui Dumnezeu și a tatălui meu.” Pentru că Iosif avea pe Dumnezeu înaintea ochilor lui și își amintea poruncile tatălui lui, pentru că Iacob deseori vorbea și admonesta pe fiul lui, Iosif, și pe ceilalți fii ai lui: „Păziți-vă copiii mei de femeia străină așa ca să nu aveți tovărășie cu ea, pentru că tovărășia cu ea duce la ruină și distrugere.” De aceea zicea Iosif: „Lasă femeia aceea să plece din această casă.” Dar Poti-Fera i-a spus: „Domnul meu, femeia aceea pe care ai văzut-o stând în apartament nu este o străină, ci este fata noastră, cea care urăște orice bărbat, și tu ești singurul bărbat care a văzut-o până astăzi. Dacă dorești doamne, ea va veni și-ți va vorbi, pentru că fiica noastră este ca și sora ta.” Iosif s-a bucurat nespus că Poti-Fera a spus: „Ea este o fecioară care urăște orice bărbat.” Și Iosif a zis lui Poti-Fera și soției lui: „Dacă este fiica voastră, și este fecioară, lăsați-o să vină, pentru că este sora mea, și o voi iubi de astăzi ca pe sora mea.”

Iosif binecuvântează pe Asnat

8. Atunci mama ei s-a dus în apartamentul ei și a adus pe Asnat la Iosif, și Poti-Fera a spus fetei lui: 

- Sărută pe fratele tău, pentru că și el este fecior ca și tine astăzi, și urăște orice femeie străină așa cum și tu urăști orice bărbat străin.

     Și Asnat a zis lui Iosif: 

- Mă închin, stăpâne, binecuvântatul Dumnezeului Celui Preaînalt.

     La care Iosif a răspuns: 

- Dumnezeul care face toate lucrurile să te binecuvânteze, domniță.

     Atunci Poti-Fera a zis fetei lui Asnat : 

- Vino și sărută pe fratele tău.

    Când Asnat a venit să sărute pe Iosif, Iosif a întins mâna sa dreaptă și a pus-o pe pieptul ei între cei doi sâni (sânii ei erau deja ca două mere frumoase), și Iosif a zis: 

- Nu este cuviincios pentru un om care se închină lui Dumnezeu, care binecuvântează pe Dumnezeu cu gura lui, și mănâncă pâinea binecuvântată a vieții, și bea cupa binecuvântată a nemuririi, și este unsă cu ungerea binecuvântată a neputrezirii, să sărute o femeie străină care binecuvântează cu gura ei idoli morți și surzi, și a mâncat de la masa lor pâinea sugrumării și a băut din beția lor cupa amăgirii și sunt unse cu ungerea distrugerii; ci omul care se închină lui Dumnezeu va săruta pe mama și pe sora lui care este născută din tribul lui și pe soția cu care își împarte culcușul, care binecuvântează cu gurile lor pe Dumnezeul cel Viu. De asemenea nu este potrivit pentru o femeie care se închină lui Dumnezeu să sărute un bărbat străin, pentru că aceasta este o urâciune în fața Domnului Dumnezeu. 

    Când Asnat a auzit aceste cuvinte de la Iosif, a fost foarte tulburată și a plâns; și cum privea fix cu ochii larg deschiși pe Iosif, aceștia s-au umplut cu lacrimi. Și Iosif, văzând-o plângând, i-a fost foarte milă de ea, pentru că el era blând și milos și respecta pe Domnul. Atunci și-a ridicat mâna dreaptă deasupra capului ei, și a zis: 

- Doamne Dumnezeule al tatălui meu Israel, Cel Prea Înalt și Dumnezeu Atotputernic, care a chemat toate lucrurile și cheamă de la întuneric la lumină și de la eroare la adevăr și de la moarte la viață, binecuvântează această fecioară, și însuflețește-o, și înnoiește-o cu Duhul Tău Sfânt, și las-o să mănânce pâinea vieții Tale și să bea cupa binecuvântării tale, și număr-o și pe ea cu poporul Tău pe care Tu l-ai ales înainte ca toate lucrurile să fie făcute, și fă-o să intre în odihna Ta pe care Tu ai pregătit-o pentru aleșii Tăi, și las-o să trăiască în viața Ta veșnică pentru totdeauna.

Asnat se retrage și Iosif se pregătește de plecare

9. Asnat s-a bucurat de binecuvântarea lui Iosif cu mare bucurie. Apoi ea s-a dus repede singură în apartamentul ei, și s-a aruncat pe patul ei în suferință, pentru că era plină de bucurie, tristețe și mare frică; și transpira continuu după ce auzise aceste cuvinte de la Iosif, și când îi vorbea în Numele Dumnezeului Cel Prea Înalt. Apoi a plâns mult cu amar, și s-a întors în penitență de la zeii ei pe care voise să li se închine, și de la idolii ei cu dispreț, și a așteptat să vină seara. Dar Iosif a mâncat și a băut; apoi el le-a spus servitorilor lui să înhame caii la caleștile lor, ca să continue periplul lor prin țară. Dar Poti-Fera i-a spus lui Iosif: 

- Să rămână domnul meu peste noapte aici, și dimineață îți vei continua drumul tău.

     Iosif i-a răspuns: 

- Nu, ci voi pleca astăzi, pentru că aceasta este ziua în care Dumnezeu a început creația Sa, iar în ziua a opta mă voi întoarce și voi înnopta aici.

Asnat se dezice de zeii ei egipteni și se umilește

10. După ce Iosif a plecat din casa lui Poti-Fera, acesta și toate rudele au plecat la domeniul agricol, și Asnat a rămas singură cu cele șapte fecioare, apatică și plângând până la apusul soarelui; nu a mâncat pâine și nu a băut apă, ...[lipsă pag.35] Când fecioarele s-au dus în camerele lor, Asnat s-a ridicat și a deschis ușa dormitorului ei cu grijă să nu facă zgomot, și s-a dus în camera a doua unde erau cuferele ei cu podoabe, și a deschis șifonierul de unde a scos  o tunică neagră și sobră pe care o purtase când murise fratele ei. A luat-o în camera ei și a încuiat cu zăvorul ușa camerei pe dinăuntru. Apoi a dezbrăcat veșmântul regal pe care-l purta și a îmbrăcat haina de doliu, și-a scos brâul din aur și s-a încins cu o funie, și-a dat jos diadema de pe cap, marama și lănțișoarele de la mâini și picioare, și le-a aruncat pe jos. Apoi le-a aruncat pe fereastra care privea spre nord, la săraci. Apoi a luat toți idolii de aur și de argint din camera ei, care erau foarte mulți, i-a sfărâmat în bucăți și le-a aruncat pe fereastră la săraci și cerșetori. Apoi Asnat a luat cina ei regală, bucatele grase, pește și carne vițel, și toate ofrandele aduse idolilor ei, și vasele cu vinul închinării, și le-a aruncat și pe acestea pe fereastra dinspre nord ca hrană pentru câini. După acestea a luat tăciunii de la sobă și i-a împrăștiat pe dușumea; apoi a luat sac cu care și-a încins coapsele; și-a scos plasa care-i ținea părul capului și și-a pus cenușă pe capul ei. S-a așezat pe tăciunii de pe jos și-a bătut pieptul cu pumnii plângând toată noaptea cu hohote până dimineață. Când Asnat s-a trezit de dimineață a văzut că tăciunii de sub ea erau ca lutul de la lacrimile ei, ea din nou a căzut pe genunchi pe tăciuni până soarele a apus din nou. Așa a făcut Asnat timp de șapte zile, fără să mănânce nimic.

Asnat se hotărăște să se roage Dumnezeului Evreilor

11. În ziua a opta, la apus, când păsările ciripeau de seară și câinii lătrau la trecători, Asnat și-a ridicat capul puțin de pe podea și de pe tăciunii pe care stătea, și era extrem de obosită, își pierduse puterea membrelor din cauza penitenței ei crunte; era palidă ca ceara, slăbită și fără putere, s-a întors spre perete, stând sub fereastra care da spre est; capul ei era cu bărbia în piept , cu degetele mâinilor ei împreunate peste genunchiul ei drept; avea gura închisă, nu a deschis gura în cele șapte zile și nopți ale umilinței ei. Ea spunea în inima ei, fără să deschidă gura: 

- Ce voi face, amărâta de mine, unde să mă duc ? Și unde să găsesc refugiu ? Sau cu cine să vorbesc eu, o fecioară orfană și părăsită de toți, și urâtă ? Toți au venit să mă urască, și printre aceștia și tatăl și mama mea, pentru că le-am împovărat idolii cu ură, și i-am aruncat la săraci să fie distruși de oameni. Pentru că tatăl meu și mama mea zic: „Asnat nu este fiica noastră.” Chiar tot neamul meu a venit să mă urască, și toți bărbații, pentru că am distrus idolii lor. Și am disprețuit fiecare bărbat și toți mă huiduiesc, și acum în umilința mea sunt disprețuită de toți și ei se bucură de suferințele mele. Dar Domnul și Dumnezeul puternicului Iosif urăște pe toți cei care se închină la idoli, pentru că este un Dumnezeu gelos și teribil, așa am auzit, împotriva tuturor celor care se închină la idoli; deci mă urăște și pe mine, pentru că și eu m-am închinat la idoli morți și surzi și i-am binecuvântat. Dar acum am evitat sacrificiile lor, gura mea s-a înstrăinat de la masa lor, și nu am curaj să chem pe Domnul Dumnezeul Cerului, pe Cel Prea Înalt și Atotputernic al puternicului Iosif, pentru că gura mea este contaminată de la sacrificiile idolilor. Dar am auzit pe mulți spunând că Dumnezeul Evreilor este Adevăratul și Viul Dumnezeu, un Dumnezeu milos și îndurător, îndelung răbdător, plin de milă și blând, Unul care nu ține seama de păcatul omului care este umil, în special al unuia care a păcătuit din neștiință, și nu condamnă fărădelegea în timp ce un om se smerește; de aceea și eu, cea umilă, voi îndrăzni și mă voi întoarce la El și voi căuta refugiu la El și îi voi mărturisi toate păcatele mele, îmi voi spune cererea mea înaintea Lui, și El se va îndura de starea mea mizerabilă. Pentru că, cine știe dacă nu va vedea smerenia mea și întristarea sufletului meu, și va avea milă de mine, poate va vedea că sunt orfană în ticăloșia mea și fecioria mea, și mă va apăra ? Pentru că, așa am auzit, că El este tată al orfanilor, Un Mângâietor al celor întristați și Izbăvitor al celor persecutați. Și oricum eu, cea umilă, voi îndrăzni și voi striga la El.

    Atunci Asnat s-a ridicat de pe jos, unde stătea, s-a ridicat pe genunchi către est, și-a îndreptat ochii spre cer, și-a deschis gura și a zis lui Dumnezeu:

Rugăciunea Asnatei 

12. Rugăciunea și mărturisirea Asnatei:

- Doamne Dumnezeule al celor drepți, care ai creat vremile și ai dat viață tuturor ființelor, care ai dat suflare de viață tuturor creaturilor, care ai aduci toate lucrurile invizibile la lumină, care ai făcut toate lucrurile și te-ai manifestat prin lucruri care nu se văd, care ai ridicat cerurile și ai fondat Pământul pe ape, care ai pus stânci mari deasupra Abisului apelor, care nu se scufundă dar care vor îndeplini la final scopul Tău, pentru că Tu, Doamne, spui Cuvântul și toate lucrurile vin la existență, și Cuvântul Tău, Doamne, este viața creaturilor Tale, la Tine fug să mă refugiez, Doamne Dumnezeul meu, de acum înainte, la Tine voi striga, Doamne, și Ție îți voi mărturisi păcatele mele, Ție îți voi spune necazurile mele, Stăpâne, și Ție îți voi destăinui fărădelegea mea. Cruță-mă, Doamne, cruță, pentru că am comis multe păcate împotriva Ta, am comis fărădelegi și impietăți, am spus lucruri care nu trebuiau spuse, și rele împotriva Ta; gura mea, doamne, a fost murdărită de la sacrificiile idolilor Egiptenilor, și de la masa dumnezeilor lor: am păcătuit, Doamne, am păcătuit împotriva Ta, atât cu știință cât și din neștiință, am comis impietate prin faptul că m-am închinat la idoli morți și surzi, și nu sunt vrednică să deschid gura mea înaintea Ta, doamne, eu mizerabila de Asnat, fiica preotului Poti-Fera, fecioară și regină, care eram odată mândră și arogantă, una care prospera prin bogățiile tatălui meu deasupra tuturor oamenilor, dar acum mă simt orfană, pustie și părăsită de toți oamenii. La Tine mă refugiez, Doamne, și Ție îți adresez rugămintea mea, și către Tine voi striga. Izbăvește-mă de cei care mă urmăresc, Stăpâne, înainte ca să fiu luată de ei; pentru că, așa cum un copil care se teme de cineva fuge la tatăl și mama lui, și tatăl își întinde brațele și-l cuprinde la pieptul lui, la fel și Tu, Doamne, întinde-ți mâinile Tale neîntinate și teribile spre mine ca un tată iubitor de copii, și izbăvește-mă din mâinile Dușmanului imaterial. Pentru că, Iată ! Leul cel vechi, sălbatic și crud mă urmărește, pentru că el este tatăl zeilor Egiptenilor, și zeii fanaticilor idolatri sunt copiii lui, și am ajuns să-i urăsc, și i-am aruncat, și Leul, adică tatăl lor, Diavolul, în mânia lui împotriva mea caută să mă înghită. Dar Tu, Doamne, izbăvește-mă din mâinile lui, și scapă-mă din gura lui, ca să nu mă sfâșie în bucăți și să mă arunce în flăcările focului, și focul să mă arunce într-o furtună, și furtuna să mă cuprindă în întuneric și să mă arunce în adâncul mării, și marele dragon care este dinainte de întemeierea lumii să mă înghită, și să pier pentru totdeauna. Scapă-mă, Doamne, înainte ca toate aceste lucruri să vină peste mine; scapă-mă, Stăpâne, pustiita și lipsita de apărare, pentru că tatăl meu și mama mea m-au renegat și au spus, „Asnat nu este fiica noastră”, pentru că am sfărâmat idolii lor în bucăți și i-am aruncat, pentru că acum îi urăsc total. Acum sunt orfană și părăsită, și nu am altă scăpare decât pe Tine, Doamne, nici alt refugiu decât mila Ta, Tu Prietenul oamenilor, pentru că numai Tu ești Tatăl orfanilor, Campionul persecutaților și Ajutorul celor în nevoie. Ai milă de mine, Doamne, și fă să rămân pură și fecioară, cea uitată și orfană, pentru că numai Tu ești, Doamne, un Tată iubitor, bun și blând. Pentru că ce tată este iubitor și bun ca Tine, Doamne ? Pentru că iată ! Toate casele tatălui meu Poti-Fera care mi le-a dat ca moștenire au fost doar pentru un timp și nu mai sunt pentru mine; dar casele moștenirii Tale , Doamne, sunt nesupuse putrezirii și eterne.

Rugăciunea Asnatei (continuare)

13. - Vino și vezi, Doamne, umilința mea și ai milă de mine orfana și compătimește-mă pe mine, cea în suferință. Pentru că iată ! Eu, Stăpâne, fug de toți și caut refugiu la Tine, singurul Prieten al oamenilor. Iată! Am lăsat toate bunătățile Pământului și caut refugiu la Tine, Doamne, în sac și cenușă, lipsită de toate și singură. Iată ! Am dat jos rochia mea regală de in subțire, purpură țesută cu fir de aur și am pus tunica neagră de doliu. Iată ! Mi-am scos brâul de aur, l-am aruncat și mi-am încins cu sac și cu o frânghie. Iată ! Mi-am aruncat diadema și mitra de pe capul meu, și mi-am pus cenușă pe cap. Iată ! Podeaua camerei mele pavată cu pietre multicolore, care era unsă cu uleiuri și ștearsă cu cârpe strălucitoare de in, este acum unsă cu lacrimile mele și a fost pângărită cu cenușă. Iată ! Domnul meu, de la tăciuni și lacrimile mele s-a făcut noroi în camera mea ca pe o uliță largă. Iată ! Domnul meu, bucatele mele regale le-am dat câinilor. Iată ! De asemenea Stăpâne, postesc de șapte zile și șapte nopți, nu am mâncat pâine și nici nu am băut apă, gura mea este uscată ca o roată, limba mea ca un corn, buzele mele ca o oală de ceramică, fața mi s-a sluțit, ochii mei nu mai văd din cauza lacrimilor vărsate. Doar Tu, Doamne Dumnezeul meu, mă poți izbăvi din marea mea ignoranță, și mă poți ierta pentru asta, eu fecioară neștiutoare, m-am rătăcit. Iată ! Acum toți zeii la care m-am închinat înainte din neștiință acum știu că sunt idoli surzi și morți, i-am sfărâmat în bucăți și i-am aruncat să fie călcați în picioare de toți oamenii, hoții i-au întinat, pentru că erau aur și argint, și la Tine caut adăpost, doamne Dumnezeule, Singurul Prieten înțelegător al oamenilor. Iartă-mă, Doamne, că am comis multe păcate împotriva Ta din neștiință și am spus blasfemii împotriva domnului Iosif, și nu știam, eu mizerabila, că este fiul Tău, Doamne, de când oameni răi îndemnați de invidie mi-au spus: „Iosif este fiul unui cioban din țara Canaanului,” și eu mizerabila de mine i-am crezut și m-am rătăcit, l-am disprețuit și am spus lucruri urate despre el, fără să știu că este fiul Tău. Pentru că nici cine dintre oameni are sau va avea vreo-dată așa frumusețe ? Sau cine altcineva decât el, este înțelept, puternic și prea-frumos ca Iosif ? Doar Ție, Doamne, îl încredințez, pentru că eu îl iubesc mai mult decât sufletul meu. Păzește-l în siguranță în înțelepciunea și mila Ta, și fă-mă servitoarea și sclava lui, îi voi spăla picioarele, îi voi face patul, voi avea grijă de el și îl voi sluji, voi fi sclava lui pentru tot restul vieții mele.

Arhanghelul Mihail vizitează pe Asnat

14. Când Asnat a terminat mărturisirea ei către Domnul, iată ! Luceafărul de dimineață a răsărit pe cer la est; Asnat l-a văzut, s-a bucurat și a zis:

- Oare a auzit Domnul Dumnezeu rugăciunea mea ? Pentru că această stea este un mesager și vestitor al luminii zilei celei mari.

    Și iată ! Chiar lângă Luceafărul de dimineață cerul s-a deschis și a apărut o rază de lumină mare și inexplicabilă. Când Asnat a văzut-o ea a căzut cu fața la pământ pe tăciuni, și chiar acolo a venit la ea un om din cer, din care emanau raze de lumină, și stătea deasupra capului ei. Așa cum stătea cu fața la pământ, îngerul divin i-a spus: 

- Asnat, ridică-te !

    Și ea a spus:

- Cine mă cheamă ? Pentru că ușa camerei mele este încuiată și turnul este înalt, cum a ajuns în camera mea ?

    Și el a chemat-o a doua oară, zicând:

- Asnat ! Asnat !

    Și ea a zis:

- Aici sunt domnule, spune-mi cine ești.

    Și el a zis:

- Sunt ofițer căpitan al Domnului Dumnezeu și comandantul oștirilor Celui Prea Înalt: ridică-te și stai pe picioarele tale, ca să-ți pot spune ce am să-ți zic.

    Și ea și-a ridicat fața și a văzut un om care semăna în toate lucrurile cu Iosif, în robă, cu cunună și sceptru regal, diferea doar fața care era ca fulgerul, și ochii lui erau ca lumina soarelui, și părul capului ca flama focului unei torțe aprinse, și mâinile și picioarele lui erau ca fierul scos din furnal, erau ca niște scântei care ieșeau din mâinile și picioarele lui. Văzând acestea Asnat s-a temut și a căzut din nou cu fața la pământ, incapabilă să stea pe picioarele ei, pentru că se înspăimântase teribil și tot corpul îi tremura. Dar omul i-a spus:

- Bucură-te, Asnat, și nu te teme; ridică-te ți stai pe picioarele tale, ca să-ți pot spune ce am să-ți zic.

    Atunci Asnat s-a ridicat și a stat pe picioarele ei, și îngerul i-a spus:

- Du-te fără frică în camera a doua și scoate-ți tunica neagră cu care ești îmbrăcată, aruncă sacul de pe coapsele tale, scutură-ți tăciunii de pe cap, spală-ți fața și mâinile cu apă curată, pune-ți o rochie albă nepurtată și încinge-ți coapsele cu brâul strălucitor al fecioriei, cel dublu, și vino iarăși ca să-ți spun cuvintele pe care m-a trimis Domnul să ți le spun.

    Atunci Asnat s-a grăbit și a mers în camera ei a doua, unde erau șifonierele cu podoabele ei, a deschis șifonierul ei și a luat o rochie albă fină, nepurtată încă, după ce și-a dat jos mai întâi tunica neagră, și-a dezlegat brâul de sac și frânghia de pe coapsele ei și s-a încins cu un brâu strălucitor dublu al fecioriei ei, un brâu peste coapsele ei și un alt brâu peste pieptul ei. Și-a dat tăciunii de pe capul ei, și-a spălat mâinile și fața cu apă curată, și-a luat o pelerină frumoasă și fină și și-a acoperit capul cu gluga.

Mihail spune Asnatei că va fi soția lui Iosif 

15. Apoi ea a venit la ofițerul căpitan divin și a stat înaintea lui, iar îngerul Domnului i-a spus:

- Dă-ți jos gluga de pe cap, pentru că tu ești astăzi o fecioară curată, și capul tău este ca al unui bărbat tânăr.

    Și Asnat și-a dat jos gluga de pe cap. Îngerul i-a vorbit din nou:

- Bucură-te, Asnat, fecioară și curată, pentru că iată ! Domnul Dumnezeu a auzit toate cuvintele mărturisirii tale și rugăciunea ta, umilința și suferința celor șapte zile de abstinență, pentru că din lacrimile tale mult noroi s-a format înaintea feței tale peste acești tăciuni. De aceea, bucură-te, Asnat, fecioară și curată, pentru că iată ! Numele tău a fost scris în Cartea Vieții și niciodată nu va fi șters; ci de astăzi tu vei fi reînnoită, remodelată și re-înviată, și tu vei mânca binecuvântata pâine a vieții și vei bea cupa plină cu nemurire și vei fi unsă cu binecuvântata ungere a neputrezirii. Bucură-te, Asnat, fecioară și curată, iată ! Domnul Dumnezeu te-a dat astăzi lui Iosif ca mireasă, și el va fi mirele tău pentru totdeauna. Și nu te vei mai numi Asnat, ci numele tău va fi „Cetate de Scăpare”, pentru că în tine multe neamuri își vor găsi scăparea și ele se vor adăposti sub aripile tale, și multe neamuri vor găsi adăpost cu ajutorul tău, și între zidurile tale cei care se bizuiesc pe Dumnezeul Cel Prea Înalt prin penitență vor fi păziți în siguranță; pentru că această Penitență este fiica Celui Prea Înalt, și ea însăși mijlocește pentru tine la Cel Prea Înalt în fiecare ceas și pentru cei care se pocăiesc, fiindcă El este tatăl Penitenței, și ea însăși este împlinirea și supraveghetoarea tuturor fecioarelor, care te iubește nespus și mijlocește în fiecare clipă pentru tine înaintea Celui Prea Înalt, și pentru toți aceia care se pocăiesc ea asigură un loc de odihnă în Ceruri, și ea reînoiește pe oricine care s-a pocăit. Și Penitența este extrem de corectă, o fecioară curată, blândă și miloasă; de aceea Dumnezeul Cel Prea Înalt o iubește, și toți îngerii i se închină, și eu o iubesc nespus, pentru că ea este de asemeni sora mea, și cum ea iubește fecioarele și eu te iubesc pe tine. Și iată ! Eu voi merge la Iosif și îi voi spune toate aceste cuvinte despre tine, și el va veni astăzi la tine să te vadă și se va bucura de tine și va fi mirele tău, și tu mireasa lui pentru totdeauna. De aceea ascultă-mă Asnat, și pune-ți rochia de mireasă, acea veche primă rochie care este pusă în camera ta de la început, pune-ți și ce podoabă vrei pe tine, și împodobește-te ca o mireasă bună și pregătește-te să-l întâlnești; pentru că iată ! El însuși va veni la tine astăzi și te va vedea și se va bucura .

    Când îngerul Domnului în formă de om a terminat de vorbit aceste lucruri pe care le-a spus lui Asnat, ea s-a bucurat foarte mult de toate lucrurile care i-au fost spuse de către el, a căzut cu fața la pământ, i s-a închinat la picioarele lui și i-a spus:

- Binecuvântat este Domnul Dumnezeul tău care te-a trimis să mă eliberezi din întuneric și să mă aduci de pe fundul Abisului la lumină, binecuvântat să fie numele tău pentru totdeauna. Dacă am găsit har înaintea ta domnul meu și știu că vei face ce mi-ai spus, lasă pe roaba ta să-ți vorbească.

    Și îngerul i-a spus:

- Spune !

    Și ea a zis:

- Te rog domnule așează-te puțin pe acest pat, pentru că acest pat este curat și neîntinat, pentru că nici un alt bărbat sau altă femeie nu a stat niciodată pe el, și voi pune înaintea ta o masă și pâine, și vei mânca, îți voi aduce vin vechi și bun, aroma se va ridica la cer, tu vei bea din el și apoi vei pleca.

    Și el i-a zis:

- Grăbește-te și adu-le repede !

Asnat găsește un fagure de miere în cămara ei

16. Asnat s-a grăbit și a pus înaintea lui o masă goală; și cum s-a dus să aducă pâine îngerul divin i-a spus:

- Adu-mi și fagure de miere !

    Dar ea a rămas perplexă și s-a întristat că nu avea fagure de albine în cămara ei. Și îngerul divin i-a spus:

- De ce stai încă aici ?

    Și ea i-a răspuns:

- Domnul meu, voi trimite un băiat la țară, pentru că domeniul nostru agricol este aproape, și el se va întoarce repede, și-l voi pune înaintea ta. 

    Îngerul divin i-a zis:

- Intră în cămara ta și vei găsi un fagure de albine pe poliță; ia-l și adu-l aici.

    Și ea a zis:

- Domnule, nu este nici un fagure de albine în cămara mea.

    Și el i-a zis:

- Du-te și o să-l găsești.

    Și Asnat s-a dus în cămara ei și a găsit un fagure de miere așezat pe poliță; și fagurele era mare, alb și plin de miere, și mierea era ca roua cerului, și mirosea a viață. Asnat s-a mirat și și-a spus în sinea ei: „Fagurele acesta este chiar din gura acestui om ?” Și Asnat a luat fagurele acela și l-a adus și l-a pus pe masă, și îngerul i-a spus:

- De ce ai spus „nu am nici un fagure de miere în casa mea, și iată ! Tu mi l-ai adus ?

    Și ea a zis:

- Domnule, eu niciodată nu amavut un fagure de miere în casa mea, dar cum ai spus așa s-a făcut. Vine acesta din gura ta ? Pentru că mirosul ei este ca mirosul ungerii.

    Și omul a zâmbit când a auzit cum înțelege femeia. Atunci a chemat-o la el, și când ea a venit, el și-a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul ei, și i-a scuturat capul ei cu mâna lui dreaptă, Asnat s-a temut teribil de mâna îngerului, pentru că au țâșnit scântei din mâinile lui ca la fierul roșu scos din furnal, și de aceea ea privea tot timpul cu frică la mâna îngerului. Dar el zâmbea și i-a zis:

- Binecuvântată ești tu, Asnat, din cauza că tainele lui Dumnezeu ți-au fost descoperite; binecuvântat este oricine se încrede în Domnul Dumnezeu cu penitență, pentru că ei vor mânca din acest fagure, pentru că acest fagure este spiritul vieții, și pe acesta albinele paradisului plăcerilor l-au făcut din roua trandafirilor vieții care sunt în paradisul lui Dumnezeu și din fiecare floare de acolo, și din el mănâncă îngerii și toți aleșii lui Dumnezeu și toți fiii Celui Prea Înalt, și oricine mănâncă din el nu va muri niciodată.

    Atunci îngerul divin și-a întins mâna sa dreaptă și a luat o bucățică din fagure și a mâncat, și cu mâna lui a pus în gura Asnatei ce a rămas din fagure și i-a zis:

- Mănâncă !

    Și ea a mâncat. Și îngerul i-a zis:

- Iată ! Acum tu ai mâncat pâinea vieții, ai băut cupa nemuririi și ai fost unsă cu ungerea neputrezirii; iată ! Acum astăzi carnea ta produce flori ale vieții din fântâna Celui Prea Înalt, și oasele tale vor produce grăsime ca cedrii paradisului plăcerilor lui Dumnezeu și puteri neobosite te vor susține; de aceea tinerețea ta nu va îmbătrâni, niciodată frumusețea ta nu se ofili niciodată, dar tu vei fi ca o mamă-cetate cu ziduri pentru toți.

    Și îngerul a scuturat fagurele, și multe albine au ieșit din celulele fagurelui, și celulele erau nenumărate, zeci de mii de zeci de mii și mii de mii. Și albinele erau albe ca zăpada, aripile lor erau stacojii ca purpura; ele aveau și ace ascuțite și nu făceau rău oamenilor. Atunci albinele acestea au încercuit pe Asnat din cap până-n picioare, și alte albine mari ca regine s-au ridicat din celule, și au înconjurat fața ei și buzele ei, și au făcut un fagure pe gura ei și pe buzele ei la fel ca fagurele pe care l-a pus înaintea îngerului; și toate acele albine mâncau din fagurele care era pe gura Asnatei. Și îngerul a zis albinelor:

- Acum duceți-vă la locul vostru !

    Și albinele s-au ridicat și s-au ridicat la cer; și toate care au vrut s-o înțepe pe Asnat au căzut la pământ și au murit. Atunci îngerul și-a întins toiagul lui deasupra albinelor moarte și le-a zis:

- Ridicați-vă și duceți-vă și voi la locul vostru !

    Atunci toate albinele moarte din jurul Asnatei s-au ridicat și au plecat în curtea de lângă casa Asnatei și și-au ocupat locul în copacii fructiferi de acolo.

Mihail pleacă

17. Și îngerul i-a zis Asnatei:

- Ai văzut aceste lucruri ?

    Și ea a zis:

- Da, domnul meu, am văzut toate aceste lucruri.