1Tim.3.16 BYZ (trad. mea după text NT Grec Bizantin eBiblia) Și fără Marea Controversă mare este taina evlaviei: Dumnezeu s-a manifestat în carne, justificat în Spirit, văzut de îngeri, predicat Neamurilor, crezut în cosmos și primit sus cu onoruri.
Dar aici, jos pe Pământ, poporul lui Dumnezeu nu Îl crede, nu Îl primește cu dragoste și onoare, ba din contră, Îl primesc cu indiferență, batjocuri și ocări, AȘA CUM doresc Satana și demonii. Începând cu poporul Israel și terminând cu poporul Laodiceea.
HLL 132.1 (carte, ed.1990 D.Popa) Isus nu a lovit cu BICIUL, dar în mâna Lui BICIUL acela simplu, PĂREA CA O SABIE DE FOC. SLUJITORII TEMPLULUI, PREOȚII SPECULANȚI, samsarii și negustorii de vite împreună cu oile și boii lor, AU FUGIT DIN LOCUL ACELA cu unica dorință de a scăpa de prezența Lui acuzatoare...
DA177.3 (traducerea mea în limba română după fotocopie arhivată electronic archive.org, după carte prima ed.1898 limba engleză din Biblioteca Congresului SUA) În curățirea templului Isus își anunța misiunea Lui ca Mesia, și intrarea în lucrarea Lui. Templul acela, ridicat pentru locuirea prezenței divine, era destinat să fie O PARABOLĂ pentru Israel și pentru lume. Scopul lui Dumnezeu din veacuri veșnice a fost ca fiecare ființă creată, de la serafimul luminos și sfânt până la om, să fie un templu pentru locuirea Creatorului. Din cauza păcatului umanul a încetat să mai fie un templu pentru Dumnezeu. Întunecată și mânjită de rău, inima omului a încetat să reflecte slava Celui divin. Dar prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, scopul Cerului este împlinit. Dumnezeu locuiește în umanitate, și prin harul salvator inima omului devine din nou templul lui Dumnezeu. Dumnezeu intenționa ca templul din Ierusalim să fie o mărturie continuă despre destinul înalt al fiecărui suflet. Dar evreii nu au înțeles însemnătatea clădirii la care priveau cu atâta mândrie. Ei nu s-au consacrat pentru a fi temple sfinte pentru Duhul Sfânt. Curțile templului din Ierusalim, pline de larma comerțului nesfânt, reprezenta prea bine templul inimii, mânjită de prezența patimilor senzuale și a gândurilor nesfinte. În curățirea templului de cumpărătorii și negustorii lumii, Isus și-a anunțat misiunea Lui de a curați inima de mânjitura păcatului - de dorințe pământești, plăceri egoiste, obiceiuri rele, care corup sufletul.
„Domnul pe care îl căutați, DEODATĂ va veni în templul Său, chiar mesagerul legământului, în care vă bucurați voi; iată El va veni, spune Domnul oștirilor. Dar cine va suporta ziua venirii Lui ? Și cine va sta când apare El ? Pentru că El este ca focul rafinăriei și ca soda caustică; El va fi meșterul care rafinează și purifică argintul: El va purifica pe fiii lui Levi, și îi va rafina ca pe aur și argint.” Mal.3.1-3 „Voi nu știți că sunteți meniți templul lui Dumnezeu și că Duhul Sfânt vrea să locuiască în voi ? Și dacă omul întinează templul lui Dumnezeu, acel om distruge pe Dumnezeu ?Pentru că templul lui Dumnezeu trebuie să fie sfânt, templu care ar trebui să fiți voi.” 1Cor3.16-17 Nici un om nu poate alunga singur gașca de golani care a pus stăpânire pe inima lui. Numai HRISTOS POATE CURĂȚA TEMPLUL SUFLETULUI. Dar El nu va forța intrarea. El nu vine în inimă cum a venit în templul din vechime; ci El pune „Iată Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și-Mi deschide, Eu voi veni în el.” Apoc.3.20 El va veni, nu numai pentru o zi, pentru că El zice: „Eu voi locui în ei, și voi umbla în ei, ... și ei (cei 144.000 făcuți părtași de natură divină toți odată în ziua Ispășirii pentru cei vii) vor fi (cu adevărat) poporul Meu.” 2Cor.6.16 „El va călca în picioare nelegiuirile voastre; și va arunca în fundul mării toate păcatele lor.” Mica7.19 Prezența Lui va curați și va sfinți sufletul, astfel ca el să poată fi un templu sfânt în Domnul, și „o locuință a lui Dumnezeu prin Duhul.” Ef.2.21-22
DA179.2 (traducerea mea în limba română după fotocopie arhivată electronic archive.org, după carte prima ed.1898 limba engleză din Biblioteca Congresului SUA) Stăpâniți de groază, PREOȚII ȘI CONDUCĂTORII AU FUGIT DIN CURTEA TEMPLULUI și din fața privirii cercetătoare care le citea în inimă. În fuga lor au întâlnit pe alții care MERGEAU SPRE TEMPLU ȘI AU STĂRUIT DE EI SĂ SE ÎNTOARCĂ , POVESTINDU-LE CE AU VĂZUT ȘI AUZIT. Hristos privea la oamenii aceștia fugari cu multă milă pentru TEAMA ȘI NEȘTIINȚA LOR în ceea ce privește adevărata închinare. În scena aceasta El a văzut SIMBOLIZATĂ DEPORTAREA întregii națiuni iudaice din cauza nelegiuirii și nepocăinței ei.
Isus privește la adventiști, care vor să păzească poruncile lui Dumnezeu de frică să nu-i ardă Dumnezeu în iad, cu multă milă pentru TEAMA ȘI NEȘTIINȚA LOR în ceea ce privește adevărata închinare. În scena aceasta El vede SIMBOLIZATĂ DEPORTAREA întregii națiuni laodiceene din cauza dezinteresului și necredinței ei, la fel cum a pățit națiunea iudaică.