Am recitit de dimineata din Tragedia Veacurilor capitolul 15: "Biblia si Revolutia Franceza". Foarte interesant si actual !
Libia, Somalia, Afganistan, Irak, Egipt, Tailanda, Siria, Iugoslavia, Romania, Ucraina, Congo si cine mai stie unde... Cine s-ar fi gandit ca in spatele "piratilor somalezi", a "revolutiilor de catifea" sau "portocalii" si a "primaverilor arabe" s-ar afla Vaticanul si Statele Unite ? Cine ar putea proba cu dovezi in fata Tribunalului International implicarea Vaticanului si a Statelor Unite in toate aceste tulburari politice ? Dar cine ar fi dispus sa asculte asa ceva ? La ce ar folosi ? Ar putea fi oprit Trenul acestor evenimente ? Ar putea fi "largit" si ranforsat ecartamentul liniei pentru acest Tren prea gras si prea rapid ?
Cred ca lumea se indreapta cu viteza din ce in ce mai mare spre evenimente ca cele relatate mai jos, dar la o scara mult mai mare, pe tot Pamantul, in toata lumea.
Ar fi posibil ca Biserica Adventista de Ziua a Saptea sa se afle inca in acest Tren ? Si sa refuze sa-l paraseasca ? Sa fie luxul, comfortul si placerile acestui Tren preferate iubirii de Adevar, Libertatii si principialitatii ? Chiar daca Trenul se indreapta implacabil spre Dezastru ?
Libia, Somalia, Afganistan, Irak, Egipt, Tailanda, Siria, Iugoslavia, Romania, Ucraina, Congo si cine mai stie unde... Cine s-ar fi gandit ca in spatele "piratilor somalezi", a "revolutiilor de catifea" sau "portocalii" si a "primaverilor arabe" s-ar afla Vaticanul si Statele Unite ? Cine ar putea proba cu dovezi in fata Tribunalului International implicarea Vaticanului si a Statelor Unite in toate aceste tulburari politice ? Dar cine ar fi dispus sa asculte asa ceva ? La ce ar folosi ? Ar putea fi oprit Trenul acestor evenimente ? Ar putea fi "largit" si ranforsat ecartamentul liniei pentru acest Tren prea gras si prea rapid ?
Cred ca lumea se indreapta cu viteza din ce in ce mai mare spre evenimente ca cele relatate mai jos, dar la o scara mult mai mare, pe tot Pamantul, in toata lumea.
Ar fi posibil ca Biserica Adventista de Ziua a Saptea sa se afle inca in acest Tren ? Si sa refuze sa-l paraseasca ? Sa fie luxul, comfortul si placerile acestui Tren preferate iubirii de Adevar, Libertatii si principialitatii ? Chiar daca Trenul se indreapta implacabil spre Dezastru ?
Exploatând
gelozia liderilor şi a claselor conducătoare, Roma i-a influenţat să-i ţină pe
oameni în sclavie, bine ştiind că în felul acesta statul va fi slăbit şi nădăjduind
că pe calea aceasta îi va înlănţui atât pe conducători, cât şi poporul în robia
ei. Cu o politică clarvăzătoare, ea şi-a dat seama că pentru a-i înrobi pe
oameni cu adevărat trebuie încătuşate sufletele lor; că cea mai sigură cale de a-i
împiedica să iasă din sclavia lor era să nu le dea libertate. De o mie de
ori mai groaznică decât suferinţa fizică, ce rezulta din procedeele ei, era
degradarea morală. Lipsit de Biblie şi lăsat pradă învăţăturilor
fanatismului şi egoismului, poporul era încătuşat în ignoranţă şi superstiţie,
cufundat în viciu, încât era cu totul neînstare să se conducă singur.
Dar deznodământul tuturor acestora a
fost cu totul deosebit de ceea ce plănuise Roma. În loc să ţină masele în
supunere oarbă faţă de dogmele ei, lucrarea ei a avut ca efect transformarea
lor în necredincioşi şi revoluţionari.
Ei priveau lăcomia şi cruzimea
Romei ca fiind rodul natural al Bibliei, şi ca atare nu doreau să aibă
parte de ea.
Roma
reprezentase greşit caracterul lui
Dumnezeu şi pervertise cererile Sale, iar acum oamenii lepădau atât Biblia,
cât şi pe Autorul ei. Ea ceruse o credinţă oarbă în dogmele ei, sub
pretinsa pedeapsă a Scripturilor. Ca urmare, Voltaire împreună cu tovarăşii lui
au lepădat Cuvântul lui Dumnezeu cu totul şi au răspândit pretutindeni otrava necredinţei.
Roma îi ţinuse pe oameni la pământ, sub călcâiul ei de fier; iar acum masele,
degradate şi brutalizate în repulsia lor faţă de tirania ei, au dat la o parte
orice restricţie. Înfuriaţi de strălucirea [ TV 282] necinstită căreia îi dăduseră
atâta vreme închinare, au respins atât adevărul, cât şi rătăcirea; şi confundând
libertatea cu destrăbălarea,
robii
viciului triumfau în libertatea lor închipuită.
Cei năpăstuiţi şi-au însuşit lecţia pe
care o învăţaseră sub tiranie şi au devenit opresorii celor care i-au asuprit.
Nefericita Franţă culegea în
sânge secerişul pe care-l semănase. Teribile au fost urmările supunerii ei faţă
de puterea stăpânitoare a Romei. Chiar acolo unde Franţa, sub influenţa
romanismului, înălţase primul rug la începutul Reformei, acolo, revoluţia a pus
prima ghilotină. Şi chiar în locul în care primii martiri ai credinţei
protestante fuseseră arşi în secolul al XVI-lea, au fost ghilotinate primele victime
în secolul al XVIII-lea. Respingând Evanghelia care i-ar fi adus vindecare,
Franţa a deschis uşa pentru necredinţă şi ruină.
Rătăcirea fatală care a produs atâta
nenorocire locuitorilor Franţei, a fost necunoaşterea acestui mare adevăr, că adevărata
libertate se găseşte în principiile Legii lui Dumnezeu.
Ateii, necredincioşii şi cei apostaziaţi
se împotrivesc şi denunţă Legea lui Dumnezeu; dar urmările influenţei lor
dovedesc că buna stare a omului este legată de ascultare din partea lui de
principiile divine. Aceia care nu vor să citească lecţia în Cartea lui
Dumnezeu sunt îndemnaţi să o citească în istoria popoarelor.
Atunci
când Satana a lucrat prin Biserica Romano-Catolică pentru a-i îndepărta pe
oameni de la ascultare, a lucrat pe ascuns, iar lucrarea lui a fost atât de
bine mascată, încât degradarea şi mizeria care au urmat n-au fost socotite ca
rod al neascultării. Iar puterea lui a fost atât de mult împiedicată de
lucrarea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, încât planurile lui n-au ajuns la
rezultate depline. Oamenii nu au făcut legătura dintre efect şi cauză şi în
felul acesta n-au
[ TV 286]
descoperit izvorul nenorocirilor lor. Dar în timpul Revoluţiei Franceze, Legea lui
Dumnezeu a fost respinsă în mod deschis de către Consiliul Naţional al Franţei.
Iar în Domnia Terorii care a urmat, acţiunea cauzei şi a efectului a putut fi văzută
de toţi.
Călcarea unei legi drepte şi neprihănite
duce în mod inevitabil la nenorocire şi ruină.
Spiritul înfrânător al lui Dumnezeu,
care pune piedică puterii pline de cruzime a lui Satana, fusese retras în mare
măsură şi aceluia a cărui singură desfătare este nenorocirea oamenilor i-a fost
îngăduit să lucreze în voie. Aceia care aleseseră să slujească revolta au fost lăsaţi
să-i culeagă roadele, până când ţara a fost plină de crime prea groaznice
pentru ca pana să le descrie. Din provinciile pustiite şi din oraşele ruinate,
s-a auzit un strigăt groaznic—un strigăt de amară deznădejde. Franţa a fost
zguduită ca de cutremur. Religia, legea, ordinea socială, familia, statul şi
biserica—toate au fost doborâte la pământ de către mâna nelegiuită care se
ridicase împotriva Legii lui Dumnezeu.
„Cel nelegiuit va cădea prin nelegiuirea lui“.(Proverbe 11, 5).
Am redat doar cateva pasaje din Capitolul 15: Biblia si Revolutia Franceza.
Cartea Tragedia Veacurilor poate fi descarcata gratuit format pdf sau epub la adresa de mai jos:
https://egwwritings.org/
Am redat doar cateva pasaje din Capitolul 15: Biblia si Revolutia Franceza.
Cartea Tragedia Veacurilor poate fi descarcata gratuit format pdf sau epub la adresa de mai jos:
https://egwwritings.org/